Pe 24 aprilie 2017, la cîteva zile după ce liderii Coaliţiei PSD-ALDE anunţaseră declanşarea procedurilor pentru înfiinţarea unei Comisii parlamentare de investigare a suspiciunilor privind rezultatul alegerilor din 2009, Parchetul General a remis presei un Comunicat:

 „În cursul zilei de astăzi, 24 aprilie 2017, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie, a fost înregistrat un dosar penal care s-a constituit ca urmare a informaţiilor făcute publice de către jurnalistul Dan Andronic şi conform cărora există suspiciuni că în procesul electoral din decembrie 2009 s-au implicat unele autorităţi publice şi/sau persoane, altele decît cele prevăzute de lege.

În cauză se efectuează cercetări in rem sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale. Pe măsura derulării cercetărilor vom informa opinia publică.”

O prevedere regulamentară deopotrivă, absurdă şi diversionistă interzicea Parlamentului să înfiinţeze o Comisie de anchetă pentru investigarea unui caz dacă respectivul se află într-o anchetă penală. Dincolo de încălcarea Constituţiei (Ministerul Public se profila mai puternic decît Parlamentul), prevederea servea Statului Paralel ca soluţie de avarie. Cînd era riscul ca Parlamentul săşi vîre nasul într-o afacere mafiotă a Statului Paralel, una dintre rotiţele acestui Stat deschidea la iuţeală un Dosar. Din acel moment, aflarea Adevărului era moartă înainte de a se naşte. Sub pretextul de tip securistic al secretului, opiniei publice i se răpea dreptul legitim de a afla fie şi o respiraţie din mersul anchetei. Dacă nu era prelungită pînă la Judecata de Apoi, afacerea Parchetului se încheia cu un mare şi răsunător NUP. Un fel de uşă trîntită în nas Adevărului.

Comunicatul Parchetului din 24 aprilie 2017 a făcut publică o nouă intervenţie brutală, făcută de-al dracului (Noua Securitate practică intimidarea pe scară largă), a Statului Paralel în desfăşurarea vieţii minim democratice din România. Deschiderea anchetei apărea oricărui om normal, scutit de năravul patimii politice, drept o intervenţie miliţienească pentru a bloca procesul de înfiinţare a anchetei parlamentare.

Despre acest Cioclu al oricărei investigaţii care e Augustin Lazăr am mai scris. Trucul folosit în procesul de înmormîntare fără jeluitoare a dosarelor complicate e simplu. Ancheta străbate un timp deşertul iluziei Fă-te că lucrezi! Pe surse, după consumarea momentului, presa e informată că la Parchet a fost convocat X şi Y. E vorba de convocări pe şest, altfel există riscul ca presa să fie la scara Parchetului General şi să-l ia cu asalt pe cel convocat. Cine ştie ce mai spune asediatul sau asediata încît să dea în gît ancheta?!

La fel s-a întîmplat şi cu dosarul penal deschis in rem. După consumarea faptului, s-a aflat c-au fost convocaţi Gabriel Oprea, Nicolae Onţanu, Dan Andronic. Codruţa Kovesi a fost convocată? Răspunsul n-are importanţă. A se afla, fie şi pe surse, că noua Elena Ceauşescu a fost convocată în faţa unui procuror, fie el şi cu sabia de Arhanghel, ar trece drept un atentat la unitatea şi integritatea României. Tare mă tem că răspunsul nu-l vom afla decît peste decenii, cînd boala şi bătrîneţea o vor obliga pe Codruţa Kovesi să se ridice, în fine, din capul mesei cu baclavale.

Cînd cade prin redacţii vestea unei anchete penale, mai ales de răsunetul celei despre alegerile din 2009, toată lumea se întreabă: Pentru ce infracţiuni s-a deschis dosarul? Deoarece întrebării acesteia primul Comunicat nu-i dădea un răspuns, pe 27 aprilie 2017 s-a ivit în spaţiul nostru public un al doilea Comunicat:

„Ca urmare a ştirilor apărute în massmedia, în cursul zilei de astăzi, cu privire la dosarul avînd ca obiect procesul electoral din decembrie 2009, Biroul de informare şi relaţii publice din Cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să facă următoarele precizări:

Prin comunicatul din data de 24 aprilie 2017, am adus la cunoştinţa opiniei publice faptul că procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au început urmărirea penală in rem sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. De art. 297 alin. 1 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (art. 248 rap. la art. 248 indice 1 din vechiul Cod penal), şi falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale, prev. de art. 391 alin. 3 şi 4 din Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal (fost art. 62 alin. 3 şi 4 din legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, modificată şi republicată) în dosarul menţionat anterior.”

Aşadar, ca urmare a informaţiilor făcute publice de către jurnalistul Dan Andronic, ancheta penală, in rem, suspectează că în seara de 6 decembrie 2009, la aşa-zisa Cină de la Gabriel Oprea, s-au comis infracţiunile de abuz în serviciu şi folosirea documentelor şi evidenţelor electorale.

Spun, în seara de 6 decembrie 2009, deoarece lectura, relectura, ba chiar şi rerelectura episodului X din Serialul lui Dan Andronic, Noi suntem statul! descoperă iar și iar că autorul se referă numai şi numai la ce făceau şi ce ziceau cîteva persoane publice – George Maior, Florian Coldea, Codruţa Kovesi – în biroul politicianului Gabriel Oprea. Avînd în vedere ceea ce critica literară ar spune despre un roman clasic, adică locul, timpul şi personajele acţiunii, infracţiunile suspectate de Parchet s-au petrecut în seara lui 6 decembrie 2009, după încheierea urnelor, în locul precis numit biroul lui Gabriel Oprea de acasă şi au fost comise doar de cei prezenţi la aşa-zisa Cină.

Reuniunea despre care povesteşte Dan Andronic nu conţine nici un indiciu pentru deschiderea unei anchete penale şi, cu atît mai puţin, una privind infracţiunile de abuz în serviciu şi falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale. Comunicatul din 27 aprilie 2017 al Parchetului, ca şi informaţiile obţinute de mine pe surse despre anchetă, arată că dosarul in rem, deschis de Parchetul General, vizează procesul electoral de pînă la închiderea urnelor.

Dar repet, nicăieri în text, Dan Andronic nu oferă vreun indiciu că persoanele strînse la Gabriel Oprea fraudau desfăşurarea alegerilor. Nu numai atît.

Atît în text, cît şi ulterior, în numeroase intervenţii, Dan Andronic a precizat că dezvăluirile sale ţintesc ce s-a întîmplat în săptămîna 7-14 decembrie 2017, cînd Statul Paralel a blocat acţiunile legale ale PSD de contestare a alegerilor, şi nu ceea ce s-a întîmplat pe parcursul zilei.

În dispreţul acestui Adevăr, Comisia Parlamentară de anchetă a deturnat dezvăluirile lui Dan Andronic pentru a relua acuzaţiile PSD în 7 decembrie 2009 privind fraudarea alegerilor de către PDL.

Despre iresponsabilitatea ca o Comisie cu acest obiectiv să poată descoperi ceva am mai scris.

Nu pune nimeni la îndoială că această Comisie a fost înfiinţată nu pentru aflarea Adevărului, ci pentru a crea bolte de artificii electorale. Fiind vorba de un gest politic, deschiderea anchetei parlamentare pentru fraudarea alegerilor prin deturnarea dezvăluirilor lui Dan Andronic n-are nimic ilegal.

Altfel stau lucrurile în cazul deschiderii Dosarului penal in rem de către Parchetul General.

Aşa cum s-a văzut, dezvăluirile lui Dan Andronic, invocate expresis verbis ca temei pentru deschiderea Dosarului, nu dau nici un indiciu că persoanele de la Gabriel Oprea ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu şi de falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale pe parcursul zilei de 6 decembrie 2009. Dacă, la o adică, printr-un efort sofistic supraomenesc, i-ai putea suspecta pe George Maior şi Florian Coldea că în timpul zilei s-au implicat în fraudarea alegerilor de către PSD, în cazul Codruţei Kovesi, la vremea respectivă, procuror general al Republicii, nici în vis nu ai putea face asta.

Ca să deschizi un dosar penal fie şi in rem în legătură cu întîlnirea din seara lui 6 decembrie 2009, trebuie să ai indicii. Indicii rezonabile, cum glăsuieşte Codul Penal, în varianta sa nou-nouţă.

Ce indicii a avut Parchetul General pentru a da un caracter penal unor fapte care ar fi de sancţionat cel mult sub aspect moral?

Nici unul.

În aceste condiţii, acţiunea Parchetului General e un abuz fără margini. Una dintre acţiunile instituţiilor de forţă din România Statului represiv, prin care se deschid dosare penale din nimic. Aparent, deschiderea dosarelor reprezintă un abuz faţă de Codruţa Kovesi, teoretic suspectată de abuz în serviciu şi falsificarea documentelor electorale. În realitate, asistăm la albirea Codruţei Kovesi şi din alte intervenţii ale procurorilor.

Deschiderea unui dosar numai şi numai pentru a fi închis cu NUP. E greu de crezut că dosarul in rem al Parchetului se poate transforma în dosar vizînd persoane.

Şi nu numai pentru că Augustin Lazăr e un scutier pe cale de a fi pensionat al Cavalerei Codruţa Kovesi, ci şi pentru că dosarul a fost deschis tocmai pentru a putea fi închis cu aplauze.

Dosarul in rem are toate şansele să se încheie cu NUP (pe motiv că fapta nu există) înainte cu mult ca lucrările Comisiei să se încheie.

Pentru Comisie, anunţul că Parchetul, presupus riguros, a constatat că faptele nu există, va fi o lovitură de imagine mortală.

Exact ceea ce a urmărit Statul paralel prin implicarea Parchetului General într- un caz fără nici o legătură cu penalul.