Marele lider al stângii dure din Franța, partidul lui Melenchon, Franța Nesupusă (LFI), a obținut cele mai multe locuri din alianța de stânga care a obținut o victorie șocantă în fața extremei drepte în alegerile legislative anticipate de duminică.
Poziția fruntașă a partidului său îi conferă o pretenție credibilă de a fi următorul prim-ministru al Franței. Însă speranțele sale de a trage Franța brusc spre stânga par să fi dispărut după ce șefii principalelor partide au exclus rapid formarea unei coaliții cu o figură pro-Gaza, care plătește taxe și cheltuieli și pe care mulți francezi o consideră un radical antisemit.
Melenchon reprezintă o problemă
Alianța de stânga Noul Front Popular (NFP) ar putea încerca să formeze o coaliție greoaie fără el. Sau ar putea să încerce să formeze un guvern minoritar ajungând la acorduri individuale cu rivalii cu privire la legislație. Însă, niciuna dintre acestea nu ar fi ușoară.
Melenchon, care neagă acuzațiile de antisemitism, "este cea mai divizivă figură din cadrul NFP", a declarat liderul socialist Olivier Faure, referindu-se la alianța de stânga Noul Front Popular (NFP).
Alți membri ai NFP, vorbind sub rezerva anonimatului, au fost și mai sinceri.
"Melenchon este o problemă", a declarat pentru Reuters un deputat al Partidului Verzilor.
Melenchon, în vârstă de 72 de ani, a fost o figură fixă a stângii franceze timp de decenii. El a deținut funcții ministeriale în guvernele trecute, când era membru al Partidului Socialist. El a candidat la președinție în 2012, 2017 și 2022, clasându-se pe locul al treilea în acel an, în spatele liderului de extremă dreaptă Marine Le Pen și al președintelui francez Emmanuel Macron.
Deși nu este el însuși deputat, deține un control strâns asupra LFI. Admirator al liderilor revoluționari din America Latină, el susține controlul prețurilor, o creștere uriașă a salariului minim și restabilirea impozitului pe avere.
Reputația sa a fost afectată în 2018. Atunci, el a fost filmat strigând "Eu sunt Republica!" în fața anchetatorilor antifraudă care percheziționau sediul partidului său.
Problema modului de abordare a lui Melenchon este doar una dintre durerile de cap cu care se confruntă noii legiuitori francezi, care încearcă să traseze o cale de urmat pentru o țară neobișnuită cu guvernele de coaliție haotice des întâlnite în Germania și Olanda.
Discuții complexe
Liderii partidelor componente ale NFP s-au întâlnit pentru a discuta cine ar trebui să îl înlocuiască pe prim-ministrul Gabriel Attal. Acesta și-a prezentat luni demisia lui Macron, dar care este de așteptat să rămână în funcție cu titlu interimar.
O sursă din cadrul Partidului Comunist, unul dintre membrii mai mici ai NFP, a declarat că discuțiile s-au axat și pe strategia pe care ar trebui să o adopte alianța. Rezultatul puternic al socialiștilor în cadrul alianței NFP le-a oferit acestora mai multă influență decât înainte.
Melenchon a fost primul lider politic care a reacționat la rezultatele legislative de duminică. El a declarat că rezultatul a fost o condamnare a lui Macron și a extremei drepte.
"Președintele trebuie să invite Noul Front Popular la guvernare", a spus el.
Adversarii principali ai lui Melenchon s-au grăbit să spună că nu vor face afaceri cu el.
Fostul prim-ministru Edouard Philippe a declarat că orice potențial guvern de coaliție "nu poate fi opera unui singur om".
Blocul de pe locul doi al lui Macron, precum și reprezentanți ai republicanilor de centru-dreapta, au părut să excludă o coaliție cu Melenchon.
Liderul Partidului Verzilor, Marine Tondelier, o vedetă a campaniei care este ea însăși un potențial candidat la funcția de prim-ministru, a fost mai circumspectă. Ea a declarat pentru radio France Inter că postul ar putea fi ocupat de cineva din LFI, Verzi sau socialiști.
Deputatul Partidului Socialist Arthur Delaporte a fost mai puțin îngrijorat de rolul lui Melenchon în viitoarele negocieri.
"Există o problemă cu Melenchon, în sensul că este un divizor", a declarat Delaporte. "Dar nu este o problemă pentru că ... nu va fi prim-ministru", potrivit Reuters.