Șprițul este o băutură clasică obținută din vin amestecat cu apă sau sifon. Astăzi, ea este asociată cu întâlnirile vesele și discuțiile între prieteni. Cu toate acestea, originile sale sunt mult mai complexe și fascinante decât pare la prima vedere. Țările balcanice își revendică dreptul de inventator neoficial al șprițului. Istoria însă sugerează că acest amestec popular ar fi fost de fapt o invenție a austriecilor din perioada Imperiului Habsburgic. În mod intrigant, maghiarii susțin că au creat propriul șpriț, fröccs, într-o atmosferă aproape poetică, iar balcanicii aduc argumente pentru existența șprițului încă din perioada antică.
Șprițul are origini habsburgice. Soldații austrieci și vinul italian
Imperiul Habsburgic a fost un conglomerat multicultural. Soldații săi au luat parte la expediții și ocupații în multe regiuni ale Europei, inclusiv în nordul Italiei. Acolo soldații au intrat în contact cu vinurile italiene, recunoscute pentru tăria lor. Ele erau mai greu de consumat de către austrieci, obișnuiți cu vinuri mai ușoare. Astfel, soldații habsburgi au găsit soluția: au început să dilueze vinul cu apă proaspătă, creând ceea ce numim astăzi șpriț.
Denumirea „spritzen” provine din verbul german care înseamnă „a stropi” sau „a dilua”. Aceasta descrie perfect gestul soldaților de a adăuga apă în vin, făcându-l mai ușor de băut. Pe măsură ce tradiția s-a răspândit, amestecul de vin și apă a devenit popular și a ajuns să fie cunoscut sub numele de „spritz” în multe părți ale Europei Centrale. Astfel, într-o Europă marcată de conflicte și cuceriri, șprițul a devenit un fel de „limbaj comun” între soldați și civili din diferite părți ale imperiului. Această băutură simbolizează adaptabilitatea și pragmatismul soldaților. Ea oferă un exemplu despre cum o nevoie practică poate duce la o tradiție ce dăinuie secole.
Prieteni la un pahar de șpriț. Sursa foto: Freepik.com
Varianta maghiară. Fröccs și o poveste cu poeți și ingineri
Maghiarii, care și-au păstrat tradițiile și obiceiurile unice chiar și sub dominația Imperiului Habsburgic, revendică o altă variantă a poveștii șprițului, numită „fröccs”. Povestea lor începe de data de 5 octombrie 1842, când a fost făcut pentru prima dată un șpriț. Se spune că în acea zi, viticultorul maghiar Ányos Jedlik i-a invitat la el pe inginerul Gábor Baross și pe poetul Mihály Vörösmarty. Inginerul tocmai inventase o mașină de făcut sifon, iar poetul era cunoscut pentru spiritul său artistic. Cei trei au decis să testeze noul aparat de sifon, combinând vinul cu apă carbogazoasă. Astfel s-a născut fröccs-ul.
Această băutură a devenit populară, asociată în Ungaria cu conversațiile literare și atmosfera intelectuală. Povestea spune că Vörösmarty a fost atât de impresionat de băutură încât a compus un poem. Poezia numită „A vinului perlă ce urcă...”, glorifică efervescența acestei combinații de vin și sifon. Astăzi, fröccs-ul este o băutură națională în Ungaria, fiind preparat în diferite proporții între vin și sifon. Astfel, de la „kisfröccs” (un fröccs mic) până la „hosszúlépés” (fröccs lung), maghiarii au adaptat șprițul în funcție de preferințe și ocazii.
Șprițul unește oamenii. Sursa foto: Freepik.com
Șprițul balcanic. Tradiția amestecului din perioada antică
Imperiul Habsburgic și Ungaria au propriile versiuni ale originii șprițului. Există și o versiune balcanică, care ne poartă în istorie până la Alexandru cel Mare. Se spune că, în antichitate, era comună amestecarea vinului cu apă, pentru a reduce tăria acestuia și pentru a putea fi consumat pe întreaga durată a festinelor. Practic, tradiția balcanică de a dilua vinul reprezintă o adaptare la contextul climatic și la stilul de viață al oamenilor din regiune.
În vremurile antice, raportul de 3 la 1 între apă și vin era o normă. Amestecul era considerat mai sănătos și mai sigur de consumat decât apa simplă, deseori contaminată. Această metodă de diluare a vinului era parte integrantă a ospățurilor și a ritualurilor sociale. Astfel, pentru balcanici, șprițul nu este o invenție, ci mai degrabă o continuitate a unei practici străvechi. Ei susțin că băutura a fost o inovație romanizată mai târziu de către austrieci și maghiari, dar că adevărata sa origine este una balcanică.
Indiferent de originea sa exactă, șprițul a devenit o băutură omniprezentă în Europa Centrală și de Est, fiind un simbol al socializării și convivialității. În zilele noastre este consumat nu doar în Ungaria, Austria sau Balcani, ci și în alte regiuni din lume. Este adesea prezent la mesele prietenești și la întâlnirile de familie, unind oamenii în jurul unei băuturi care pare să aibă ceva de oferit fiecărei culturi. Băutura modernă a cunoscut și o diversificare impresionantă, fiind preparată nu doar cu apă, ci și cu apă minerală sau chiar apă tonică, potrivit poveștii postate pe pagina de Facebook „APA CU DUH sifon tradițional”.