Militant ecologist american faimos, Michael Shelenberger publică o carte în care explică de ce și cum a mințit anunțând iminența unei catastrofe planetare.
Titlul cărții lui Schellenberger, apărută cu mai puțin de două săptămâni în urmă, este „Apocalypse Never: Why Environmental Alarmism Hurts” (Apocalipsa niciodată: De ce alarmismul de mediu este dăunător).
Reconvertirea lui Schellenberger a constituit o experiență dureroasă pentru fostul ecologist. Articolul în care își prezenta cartea a stat foarte puțin timp pe site-ul Forbes, fiind rapid cenzurat.
El a fost publicat totuși pe site-ul grupului de reflecție GWPE.
Iată mai jos câteva pasaje remarcabile:
***
În numele ecologiștilor din lumea întreagă, aș vrea să-mi cer iertare pentru panica climatică pe care am creat-o în ultimii 30 de ani.
Schimbarea climatică se produce. Nu este sfârșitul lumii. Nu este nici măcar cea mai gravă problemă de mediu. Poate părea straniu că spun asta.
Am militat pentru climat timp de 20 de ani și am fost ecologist timp de 30 de ani. Dar în calitate de expert în energie, invitat de Congres să ofer o mărturie obiectivă și invitat de Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climatului (GIEC) să fiu expert examinator al viitorului său raport de evaluare, mă simt obligat să îmi cer iertare pentru modul în care noi, ecologiștii, am înșelat opinia publică.
Iată câteva realități pe care puțini le știu:
- Oamenii nu sunt cauza unei „a șasea extincții în masă”;
- Amazonia nu este „plămânul lumii”;
- Schimbarea climatică nu agravează catastrofele naturale;
- Incendiile s-au redus cu 25% în lume din 2003;
- Suprafața terenurilor pe care le utilizăm pentru carne (creșterea vitelor este cea mai mare utilizatoare de terenuri) s-a diminuat cu o suprafață aproape egală cu cea a Alaskăi;
- Acumulările de lemne și proximitatea locuințelor de păduri, și nu schimbarea climatică, explică de ce sunt incendii mai multe și mai periculoase în Australia și California;
- Emisiile de carbon se diminuează de decenii în țările bogate și au atins un vârf în Marea Britanie, Germania și Franța la mijlocul anilor 1970;
- Adaptându-se la viața deasupra nivelului mării, Olanda a devenit mai bogată, nu mai săracă;
- Producem cu 25% mai multă hrană decât avem nevoie și excedentele alimentare vor continua să crească pe măsură ce lumea se va încălzi;
- Pierderea habitatelor și vânătoarea directă a animalelor sălbatice sunt pericole mai mari pentru specii decât schimbarea climatică;
- Lemnul este cu mult mai periculos pentru oameni și faună decât combustibilii fosili;
- Prevenirea viitoarelor pandemii are nevoie de mai multă agricultură „industrială” și nu invers.
Știu că adevărurile de mai sus vor părea multora ca un „negaționism climatic”. Dar acest lucru arată pur și simplu forța alarmismului climatic.
În realitate, adevărurile de mai sus provin din cele mai bune studii științifice disponibile, inclusiv cele realizate sau acceptate de GIEC, de FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură), de UICN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) și de alte organisme internaționale științifice de prim plan.
(…)
Până anul trecut, am evitat să iau atitudine împotriva panicii climatice. În parte, din jenă. La urma urmei, sunt la fel de vinovat de alarmism ca orice alt ecologist.
Timp de ani de zile, am vorbit de schimbarea climatică ca despre o amenințare „existențială” pentru civilizația umană, calificând-o drept „criză”.
Dar, mai ales, pentru că mă temeam. Am tăcut pe tema campaniei de dezinformare climatică deoarece mă temeam să nu îmi pierd prietenii și creditele.
În rarele momente în care am avut curajul să apăr știința climatului de cei care o denaturează, am suferit consecințe severe. Așa că nu am făcut nimic atunci când colegii mei îngrozeau opinia publică.
Nu am reacționat nici măcar când oamenii de la Casa Albă și mulți alții din presă au încercat să distrugă reputația și cariera unui om de știință excepțional, un om cumsecade și prieten al meu, Roger Pielke Jr., vechi democrat și progresist și un ecologist care milita pentru reglementarea carbonului.
De ce au făcut asta? Pentru că cercetările sale dovedeau că catastrofele naturale nu se agravau.
Dar anul trecut lucrurile s-au precipitat.
Alexandria Ocasio-Cortez (membră a Camerei Reprezentanților, exponentă a extremei stângi a Partidului Democrat – n.r.) a declarat:
„Va fi sfârșitul lumii în doisprezece ani dacă nu ne ocupăm de schimbarea climatică.”
Grupul de mediu cel mai vizibil din Marea Britanie a afirmat că „schimbarea climatică ucide copiii”.
Ziaristul verde cel mai influent din lume, Bill McKibben, a calificat schimbarea climatică drept „cea mai mare provocare cu care oamenii s-au confruntat vreodată”.
Ziariștii „mainstream” au relatat, în mai multe rânduri, că Amazonia este „plămânul lumii” și că despădurirea are aceleași efecte ca explozia unei bombe atomice.
În consecință, jumătate dintre persoanele intervievate în lume anul trecuta s-au declarat convinse că schimbarea climatică va duce la dispariția lumii.
Iar în ianuarie, un copil britanic din cinci răspundea în sondaje că are coșmaruri când doarme din cauza schimbării climatice.
Fie că aveți sau nu copii, trebuie să fi înțeles cât de gravă a devenit situația.
Mărturisesc că am fost sensiblizat în această privință, fiind tatăl unei fiice adolescente. După ce am discutat în mod științific, s-a simțit liniștită. Dar prietenii ei sunt profund dezinformați și deci, firesc, speriați.
Am decis așadar să vorbesc. Știam că redactarea câtorva articole nu va fi suficientă. Era nevoie de o carte pentru a prezenta toate dovezile.
Și astfel scuzele mele formale pentru că am răspândit frica au luat forma unei noi cărți: „Apocalipsa niciodată: De ce alarmismul de mediu este dăunător”.
Ea se bazează pe două decenii de cercetări și trei decenii de activism de mediu. Cu 400 de pagini, dintre care 100 cu note la final, Apocalypde Never vorbește despre schimbarea climatică, despădurire, deșeurile de plastic, dispariția speciilor, industrializare, carne, energie nucleară și energii refolosibile.
Câteva elemente frapante din carte:
- Uzinele și agricultura modernă sunt cheile pentru eliberarea umană și progres ambiental;
- Cel mai important pentru a salva mediul este de a produce mai multă hrană, în special hrană, pe suprafețe mai mici de pământ;
- Cel mai important pentru a reduce poluarea atmosferică și emisiile de carbon este de a trece de la lemn la cărbune, apoi la petrol și gaze naturale, și în fine la uraniu;
- 100% energii refolosibile ar necesita o creștere a terenurilor utilizate pentru energie cu de la 0,% la 50%;
- Ar trebui să avem orașe, ferme și centrale electrice mai dense din punct de vedere energetic, și nu invers;
- Vegetarienii își diminuează amprenta lor carbonică cu mai puțin de 4%;
- Greenpeace nu a salvat balenele; trecerea de la uleiul de balene la petrol și uleiul de palmier le salvează;
- Vita „în libertate” ar avea nevoie de 20 de ori mai mult pământ și ar produce emisii de carbon cu 300% mai mari;
- Dogmatismul Greenpeace a agravat fragmentarea forestieră în Amazonia;
- Abordarea colonialistă a conservării gorilelor în Congo a produs un efect pervers, care a avut drept consecință uciderea a 250 de elefanți.
De ce am fost cu toții induși într-o asemenea măsură în eroare?
În ultimele trei capitole ale cărții prezint motivele financiare, politice și ideologice.
Mișcările ecologiste au acceptat sute de milioane de dolari provenind din industria combustibililor fosili.
Grupuri motivate de credințe antiumaniste au obligat Banca Mondială să-și înceteze eforturile de a pune capăt sărăciei, încercând să facă sărăcia „durabilă”.
Iar anxietatea, depresia și ostilitatea față de civilizația modernă sunt în foarte mare măsură la originea alarmismului.
(…)
Ideologia care stă în spatele alarmismului de mediu, adică malthusianismul, deși dezmințită de nenumărate ori în ultimele două sute de ani, este totuși mai puternică decât niciodată.”