La doi paşi de sediul Guvernului României, în spatele Muzeului Antipa, pare că a căzut o bombă şi nimeni nu mai are curajul să se apropie de acel loc pe care unii îl cred blestemat. Blestemat de prea multă suferinţă strânsă acolo. Măcinat de boli incurabile şi înspăimântătoare.

Clădiri care cândva făceau fala Bucureştiului şi aşezau Capitala noastră pe harta oraşelor civilizate ale Europei, sunt acum într-o sinistră paragină. Pe acoperişuri, deşi clădirile sunt destul de înalte, cresc copaci care au devenit deja arbori, chiar mai falnici decât leşinaţii de pomi din Piaţa Victoriei.

Trei sferturi din Spitalul „Filantropia” trage să moară, aşa cum au făcut miile de bolnavi de cancer care şi-au dat duhul aici.

Am greşit când am spus că nu există nimeni care să se apropie de acest loc lugubru. Foarte multele seringi împrăştiate pe jos, prin dărâmături, dar şi tot felul de cârpe şi boarfe jegoase, culcuşuri din carton şi urmele rotunde şi negre de pe podele de la foste focuri, dovedesc faptul că aici îşi găsesc adăpost oameni ai străzii.

Singurele fiinţe vii din acest peisaj care, repet, este la doi paşi de Piaţa Victoriei cu agitaţia ei, par a fi paznicii. Extrem de vigilenţi, de parcă nu ar păzi nişte biete ziduri care stau să se prăbuşească, ci cine ştie ce comori.

Şi pentru că tot am pomenit de comoară, locul, este, totuşi, o comoară. De aceea a şi ajuns în asemenea hal de decădere.

 Scurt istoric glorios

În ciuda degradării, clădirile nu sunt construite foarte demult. Spitalul „Filantropia” de astăzi, sau mai exact ceea ce a mai rămas din el, a fost ridicat în anul 1938. Numele pe care l-a purtat la început a fost unul mai mult decât înduioşător: se numea „Spitalui Iubirii de Oameni”.

Şi iniţiativa construirii lui, pentru ca şi cei care nu aveau posibilităţi materiale să-şi poată căuta de sănătate, a fost una mai mult decât înduioşătoare. Doctorul Dumitru Caracaş, directorul Spitalului Pantelimon şi medicul primar la Bucureştilor din vremea aceea, a organizat o donaţie publică la care nu numai că a participat şi el cu o sumă considerabilă, dar s-a şi angajat ca până la sfârşitul vieţii să trateze gratis bolnavii din viitorul spital. Aşa a apărut „Spitalul Iubirii de Oameni”, care acum stă gata să dispară, cu iubirea de oameni cu tot.

După 1947, aici a funcţionat Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică „D. Danielopolu”, care în 1973, a intrat în administrarea Institutului Oncologic Bucureşti şi cele două instituţii au funcţionat sub acelaşi acoperiş. Spitalul are patru corpuri de clădire. Institutul „Danielopolu” s-a restrâns în clădirea A, iar în celelalte trei, respectiv B, C şi D s-a înfiinţat Insitutul Oncologic. Ulterior, în anul 1988, Insitutul Oncologic s-a mutat în sediul nou de la Fundeni, iar cele trei corpuri de clădire au rămas goale. Goale şi dărăpănate până în zilele noastre.

Istoria carităţii, a oameilor care au sărit în ajutorul semenilor lor loviţi de soartă, au fost îngropate sub rădăcinile viguroase ale unor copaci care cresc acum direct pe acoperiş. De aici începe istoria tristă a locului.

Sarabanda schimbării stăpânilor

Această istorie tristă a Spitalului „Filantropia” este presărată cu tot felul de hotărâri de guvern şi alte acte normative, menite să prostească pe toată lumea, astfel încât nimeni să nu mai ştie cine ar trebui să administreze clădirile şi să le întreţină. Scopul acestui joc care a îmbolnăvit de cancer locul unde a funcţionat fostul Institut Oncologic îl vom vedea mai târziu. Deocamdată, despre dansul proprietarilor.

În baza Ordinului M.S. nr. 501/10.05.1993 Spitalul Clinic Filantropia a transmis din administrarea sa în administrarea I.F.N.P. „D. Danielopolu” corpul clădire A în suprafaţă de 7.128 mp. Adică, i-a dat IFNP-ului o bucată din spital, în care oricum funcţiona deja. Aparent, mişcarea aceasta nu are nici o logică. De ce să dai cuiva, ceva ce are deja. Ea a fost făcută însă cu un scop precis. Ruperea corpurilor nefolosite de „Filantropia” de corpul care este folosit şi acum. Dovadă este faptul că în anul 1997, Primăria Municipiului București a emis Certificatul nr. 52922/17.09.1997 prin care Institutului de Fiziologie Normală si Patologică „D. Danielopolu” i s-a atribuit nr.11A, conform numerotării stradale. Cu alte cuvinte, corpul folosit avea acum o adresă nouă, restul de trei corpuri nefolosite, rămâneau cu adresa veche. Deci, clădiri diferite, cu adrese diferite.

Aici se încheie rolul statului. Mai exact, miniştrii sănătăţii îşi făcuseră treaba. Rupseseră spitalul în două. Una care să mai funcţioneze drept spital şi care să ia ochii proştilor, pentru că Spialul „Filantropia”, unul dintre primele trei din Ţara Românească era prea cunoscut ca să fie desfiinţat în totalitate, fără să nu iasă cu scandal. A doua, formată din cele trei corpuri nefolosite şi care putea fi lăsată acum liniştit în paragină.

 

Trecerea de la stat la primării

Pasul următor a fost o nouă schimbare de stăpân. Să cităm chiar din actul normativ de la vremea respectivă, adică Hotărârea Guvernului nr. 1096/02.10.2002 privind trecerea imobilelor în care își desfășoară activitatea unele unități sanitare de interes local din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al Municipiului București și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București: „S-au transmis în domeniul public al Municipiului București și în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 prin Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Filantropia imobilele cuprinse în anexa 5 a acestei hotărâri, printre care sunt și corpurile B, C și D ale clădirii fostului Institut Oncologic București cu terenul aferent”.

Cu alte cuvinte, halca ruptă din „Filantropia” pleacă de la Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi ajunge în proprietatea Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Consiliului local al Sectorului 1. Care, pentru a prosti mai departe proştii, se angajează că vor reabilita clădirea. Ba chiar organizează şi o licitaţie. Care licitație este câştigată de norocoasa firmă SC „Prominvest Carpați Nord” SRL. Spunem norocoasă pentru că, deşi se afla în pragul falimentului, totuşi a câştigat licitaţia. Din 2002 şi până în zilele noastre, firma nu a reuşit să construiască decât o pancartă la poarta din spate, acum scorojită şi dărăpănată şi ea, pe care specialiştii în grafologie arheologică pot descifra cuvintele: „Şantier în lucru. Executant: Prominvest Carpaţi Nord” SRL. Termen de execuţie…”. Aici chiar nu se mai poate descifra nimic. Oricum nu mai contează, pentru că oricum nu i-a luat nimeni în serios niciodată cu execuţia lucrării.

Cu aşa proprietari şi cu aşa constructor, clădirile au continuat să se degradeze sub privirile trecătorilor și locuitorilor de pe strada Dr. Felix.

Scopul lăsării în paragină

Răspunsul la întrebarea: de ce autorităţile au lăsat în paragină un spital în centrul Bucureştiului, îl găsim în câteva date seci, de la Cartea funciară. Să ci- tăm tot din documente oficiale, şi anume Cartea funciară nr. 272780 municipiul București, sectorul 1 și Planul de amplasament și delimitare a imobilului:

„Elemente de descriere tehnic ă a imobilului: suprafața construită Sc=4.085 mp, suprafață desfășurat ă Sd=18.974 mp, regimul de înălțime C1=S+P+4E, suprafața teren St=4.114 mp.” Adică peste patru mii de metri pătraţi de teren aflat în apropierea Guvernului României, adică în buricul târgului, care ar rămâne goi după ce clădirile se vor prăbuşi. Goi şi numai buni să se ridice pe ei un imobil de birouri, centru de afaceri cum îi mai zice acum. Într-o zonă a Capitalei, strategică pentru afaceri. Pentru că, nu-i aşa, altfel derulezi un „bisnis” când vezi pe geamul biroului clădirea Guvernului! Din cauza asta toat ă sarabanda schimb ării proprietarilor. De asta surprinz ătorul câştigător falit al licitaţiei. Sunt gata să pariez că atunci când clădirile de acum se vor demola de tot, licitaţia va fi câştigată de o firmă care va construi repede şi bine noul şi falnicul imobil de birouri.

 

Spitalul „Filantropia” la terapie intensivă

În primăvara acestui an, mai exact în luna martie, „Filantropia” a fost dusă la reanimare. Printr-o hotărâre de Guvern, trece din nou la Ministerul Sănătăţii, care promite c ă va salva clădirile şi îl va face s ă redevină „Spitalul Iubirii de Oameni”. Să nu ne grăbim însă prea tare cu optimismul. Sau, cum ar spune medicii, prognosticul rămâne, deocamdată, rezervat. Pentru că din martie până acum, nu se vede nici un fel de mişcare prin curte, nici măcar o organizare de şantier, iar cele trei clădiri continuă să fie adăpost pentru oamenii străzii şi pentru drogaţi.

Asta poate s ă însemne: fie c ă „Filantropia” înc ă mai a ş - teapt ă la reanimare pe un scaun lângă uşă să se elibereze un pat ca s ă fie pus ă pe perfuzii, fie că afacerea cu marele centru de afaceri lângă sediul Guvernului este prea mare pentru nişte biete mărunte primării, fie ele şi din Capitală.

Prognosticul, cum spuneam, r ămâne rezervat.