Spiridușii lui Moș Crăciun, la fel ca zânele, se spune că sunt niște micuți care își schimbă forma. Tradiția modernă susține că o hoardă de spiriduși lucrează pe tot parcursul anului în atelierul Moșului de la Polul Nord

Spiridușii lui Moș Crăciun și nu numai au fost un subiect popular timp de secole, de la piesa lui William Shakespeare "Visul unei nopți de vară" până la romanele fantastice clasice ale lui J.R.R. Tolkien, 300 de ani mai târziu. Probabil că cele mai faimoase dintre aceste creaturi magice sunt spiridușii care lucrează pentru Moș Crăciun la Polul Nord.

Spiridușii lui Moș Crăciun, creturi mici care-și schimbă forma

Spiridușii lui Moș Crăciun, la fel ca zânele, se spune că sunt niște micuți care își schimbă forma. Spiridușii lui Shakespeare erau creaturi mici, înaripate, care trăiau în flori și zburau jucăuș. Bărbații elfi englezi erau descriși ca find niște bătrânei mici, iar fecioarele elfi erau extrem de frumoase.

Elfii, zânele și spiridușii lui Moș Crăciun sunt strâns înrudiți în folclor. Deși elfii, în mod specific, par să fi apărut din mitologia nordică timpurie. Până în anii 1500, oamenii au început să includă folclorul elfilor în poveștile și legendele despre zâne.

Iar până în 1800, zânele și elfii au fost considerați pe scară largă ca fiind pur și simplu nume diferite pentru aceleași creaturi magice. Ca și în cazul zânelor, elfii au dobândit în cele din urmă o reputație pentru farse și răutăți, iar întâmplări zilnice ciudate le erau adesea atribuite.

Elfii au o reputație nu tocmai bună

De exemplu, atunci când părul unei persoane sau al unui cal se încurca și se înnoda, astfel de "șuvițe" erau puse pe seama elfilor.  Un copil născut cu un semn din naștere sau o diformitate era numit "marcat de elf".

Potrivit folcloristei Carol Rose în enciclopedia sa "Spirite, zâne, și spiriduși", deși elfii erau uneori prietenoși cu oamenii, erau, de asemenea, cunoscuți pentru că se răzbună "teribil pe orice om care îi ofensează.

Ei pot fura copii, vite, lapte și pâine sau pot vrăji și ține tineri sub vraja lor ani la rând. Un exemplu în acest sens este binecunoscuta poveste a lui Rip Van Winkle."

Spiridușii lui Moș Crăciun au deveni celebri prin anii 1800

Tradiția modernă de Crăciun susține că o hoardă de spiriduși lucrează pe tot parcursul anului în atelierul Moșului de la Polul Nord, fabricând jucării și ajutându-l să se pregătească pentru cursa sa cu sania, în toată lumea, spre casele din Ajunul Crăciunului.

Totuși, această reprezentare este relativ recentă. Moș Crăciun însuși este descris ca fiind "un spiriduș foarte vesel" în poemul clasic "O vizită de la Sfântul Nicolae" sau "Noaptea dinaintea Crăciunului", scris de Clement Clark Moore în 1822.

Spiridușii lui Moș Crăciun au devenit populari în revistele de la mijlocul anilor 1800. În 1857, Harper's Weekly a publicat un poem intitulat "The Wonders of Santa Claus", care includea versurile:

„Moș Crăciun este un om de treabă: "În casa lui, în vârful unui deal, și aproape nevăzut, are o mulțime de spiriduși la lucru, toți muncind din toate puterile lor, pentru a face un milion de lucruri frumoase, prăjituri, bomboane de zahăr și jucării, pentru a umple ciorapii, atârnați de fetițe și băieți."

Ajutoarele moșului pun în valoare viziunea romantică a capitalismului american

Godey's Lady's Book, o altă revistă influentă, a prezentat o ilustrație în numărul său de Crăciun din 1873, intitulată "Atelierul lui Moș Crăciun", care îl arăta pe Moș înconjurat de jucării și spiriduși.

Între timp, un editorial din același număr aborda realitatea fabricării jucăriilor. Acestea nu erau făcute de elfi magici, ci de străini săraci. "Sate întregi se angajează în această lucrare, iar antreprenorii în fiecare săptămână din an fac o tură și adună munca de șase zile și o plătesc".

Potrivit lui Restad, ideea că spiridușii lui Moș Crăciun fabrică jucăriile pentru copii a pus în valoare viziunea romantică a capitalismului american.

Evoluția elfilor în literatură

De-a lungul timpului și în diferite culturi, a apărut un anumit tip de elf. Unul cu o natură și o formă oarecum diferită față de spiridușii răutăcioși și micuți de odinioară. Unii elfi, cum ar fi cei descriși în trilogia "Stăpânul inelelor" a lui J.R.R. Tolkien, sunt subțiri, de talie umană și frumoși, cu trăsături fine - aproape angelice.

Personajele lui Tolkien s-au inspirat în mare parte din cercetările sale în folclorul scandinav, potrivit Livescience. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că elfii săi ar putea fi înalți și blonzi. Deși nu erau nemuritori, se spunea că acești elfi trăiau sute de ani. De asemenea, ei au devenit un element de bază al ficțiunii fantastice moderne.

Elfii sunt puternic asociați cu magia și natura

Gary Gygax, co-creatorul jocului de rol Dungeons and Dragons, nu numai că a fost influențat de elfii lui Tolkien, dar a și contribuit la popularizarea lor. I-a inclus chiar și pe elfi ca fiind unul dintre avataruri pe care jucătorii le puteau interpreta.

În ambele forme, elfii sunt puternic asociați cu magia și natura. Ca și în cazul zânelor, se spunea că elfii fură în secret copii umani sănătoși și îi înlocuiesc cu cei de felul lor. Existau chiar legende care îi instruiau pe părinți despre cum să-și recupereze adevăratul copil de la răpitorii săi elfi.