A împlinit 61 de ani pe 7 august. În 21 noiembrie, când va fi eliberat, se vor împlini exact treizeci de ani de când FBI i-a pus cătușele în fața Ambasadei Israelului la Washington. Statele Unite s-au înduplecat în sfârșit să-i dea drumul spionului israelian Jonathan Pollard, condamnat, în 1987, la închisoare pe viață.

Jonathan Pollard este singura persoană din istoria Statelor Unite care a fost condamnată pe viață ca urmare a unei afaceri de spionaj în favoarea unui stat aliat, scrie cotidianul israelian Haaretz. El este și singurul cetățean american care a recunoscut că se face vinovat de spionaj și care a fost condamnat la mai mult de 10 ani de închisoare.

Arestarea lui Pollard a declanșat o criză diplomatică de o asemenea amploare, care a putut fi rezolvată doar după ce Israelul a promis că va înceta orice activitate de spionaj pe pământ american. Însă scandalul a continuat să afecteze relațiile dintre cele două țări timp de 30 de ani.

Lanțul de ghinioane care l-a doborât pe Jonathan

„Credeați că este o operațiune a blocului sovietic, nu așa?” Acestea au fost cuvintele pe care Jonathan Pollard le-a strigat triumfător, atunci când a fost arestat, pe 21 noiembrie 1985. Agentul FBI care îl aștepta la ieșirea Ambasadei Israelului din Washington trebuie să fi fost uluit de bravada bărbatului mustăcios, de treizeci de ani, analist al serviciului de informații al marinei americane. Jonathan și soția lui, Anne, speraseră să găsească adăpost în reședința ambasadei, însă funcționarii israelieni au refuzat să-i primească.

FOTO:  CIA a declasificat Dosarul Pollard abia în 2014

Potrivit lui Ronald J. Olive, autorul cărții „Capturing Jonathan Pollard”, un fost ofițer de marină care l-a anchetat pe spionul israelian, Pollard a devenit suspect absolut din întâmplare. Și aceasta deși mai înainte i se descoperiseră în casă documente clasificate Top Secret. Anchetatorii au crezut, însă, că este vorba doar de o neglijență și că Pollard pur și simplu uitase să mai ducă aceste documente înapoi la birou.

Doar un an și jumătate a durat activitatea de spion a lui Jonathan Pollard. Însă a fost o perioadă în  care agentul Mossad a lucrat intens

Bănuielile superiorilor lui Jonathan Pollard începuseră când au observat pe biroul analistului maldăre de documente secrete care nu aveau nici o legătură cu activitatea lui de serviciu, concentrată pe America de Nord și Caraibe.

Circumstanțele care au dus la arestatea lui Pollard sunt demne de o parodie a unui film de spionaj. Agenții FBI au avut noroc cu carul. Sau Pollard a fost cel mai ghinionist spion din lume.

Lanțul de concidențe este uluitor, scrie săptămânalul francez L’Obs: din întâmplare, un coleg îl vede ducându-se la mașina lui, în locul subsolului imobilului de birouri unde cei doi lucrau, așa cum Pollard zisese că va face. Drept urmare, colegul s-a dus la superior să-i raporteze ciudățenia.

Din întâmplare, un vecin al lui Pollard, pe nume Robert Pelton, fost agent NSA, era suspectat de spionaj și, prin urmare, era filat de o mașină a FBI, care, astfel, l-a luat în colimator și pe Jonathan.

Din întâmplare, tatăl vecinei, căreia Anne Pollard îi încredințase o valiză cu documente, era ofițer al marinei americane. La vederea hârtiilor, acesta explodează și ia legătura cu FBI-ul. Același FBI care era pe punctul de a clasa dosarul lui Pollard... din lipsă de probe.

Ochii și urechile Israelului

Statele Unite nu au dat niciodată publicității informațiile pe care Jonathan Pollard le-a furnizat Israelului. Se știe însă că de la biroul lui de analist civil au fost transmise mii de file secrete, vreme de 18 luni, din mai 1984 până în noiembrie 1985. Totul, în schimbul a 50.000 de dolari, plus alți 300.000 la sfârșitul misiunii.

„Eram ochii și urechile Israelului pe o imensă arie geografică, mergând de la Atlanticul de Nord până la Oceanul Indian”, a recunoscut Jonathan Pollard la proces, unde a pledat „vinovat”.

Potrivit unui raport CIA din 1987, declasificat în 2012, informațiile furnizate de spionul israelian erau legate de țările arabe și de Uniunea Sovietică. CIA susține că documentele lui Pollard au ajutat Israelul să bombardeze în 1985 Cartierul General al Organizației pentru Eliberarea Palestinei de la Tunis și să-l asasineze în 1988 pe „numărul 2” al OEP, Abu Jihad.

Pentru CIA, cariera de spion a lui Pollard a fost „scurtă, dar intensă”.

La început, FBI nu bănuia că acesta spiona pentru Israel. Credeau că lucrează pentru alte state, cum ar fi Pakistan, Arabia Saudită sau Africa de Sud. Doar când a fost arestat în fața Ambasadei Israelului și a mărturisit, Biroul Federal a aflat că era spion Mossad.

În 1999, jurnalistul de investigații Seymour Hersh, autorul dezvăluirilor despre torturile de la Abu Ghraib, a scris într-un articol pentru New Yorker că este posibil ca informațiile transmise de Pollard să fi ajuns, până la urmă, la sovietici.

FOTO: CIA notează că Pollard pretindea că este spion Mossad chiar și cât a fost angajat în serviciul secret al marinei americane

Lăudăros și drogat în serviciul de informații al armatei

Jonathan Jay Pollard s-a născut pe 7 august 1954, la Galveston, Texas, din părinți evrei. Face prima sa vizită în Israel în 1970, ca elev de liceu, în cadrul unui program științific organizat de Institutul Weizmann din Rehodot. Colegii lui Pollard de la Universitatea Stanford, al cărei student va ajunge ulterior, interogați de CIA, susțin că acesta „se lăuda că este agent Mossad” încă înainte de a fi fost recrutat de serviciul israelian. Raportul CIA notează că „fantasmele” lui Jonathan Pollard despre calitatea lui de spion Mossad au continuat chiar și după ce a fost angajat la serviciul secret al marinei (!). Potrivit cărții lui Olive, „personalitatea problematică” a lui Pollard nu a putut fi remarcată mai devreme din cauza birocrației sistemului. El eșuase la examenul de admitere în CIA din cauza consumului de canabis, dar asta nu l-a împiedicat totuși să intre în serviciul secret al marinei. Pollard nu s-a oprit la canabis și a început să consume droguri mai grele. În fine, a făcut o sumedenie de declarații bizare, cum ar fi că logodnica sa îi fusese răpită de gruparea teroristă irlandeză IRA, sau că tatăl lui conduce biroul CIA din Praga. Anchetatorii susțin că motivația lui Pollard nu a fost nici lăcomia, nici ideologia, ci numai dorința de a deveni celebru și a se vorbi despre el.

„Eu m-am sacrificat, luând totul asupra mea!”

Timp de 13 ani, de la arestarea lui Pollard și până în 1998, Israelul nu a încetat să susțină că acțiunile acestuia nu fuseseră autorizate de către guvernul israelian și că nu era agent Mossad. În 2014, însă, Rafi Eitan, fost șef al Serviciului de Informații Științifice din Mossad, ofițerul care îl recrutase pe Pollard și care declarase anterior că doar el fusese responsabil de manipularea spionului, a fost întrebat de un post de televiziune israelian: „Shimon Peres și Yitzhak Rabin (premier, respectiv ministru al Apărării la vremea respectivă - n.r.) erau la curent cu existența unui spion în interiorul serviciului de informații al armatei americane?”. Eitan a răspuns: „Evident, n-am mințit nici un guvern israelian. Eu m-am sacrificat, luând totul asupra mea”.

FOTO: Generalul Mossad Rafi Eitan, omul care l-a recrutat pe Jonathan Pollard, a trebuit să se pensioneze, în urma scandalului 

Jonathan Pollard a obținut naționalitatea israeliană în mai 1995, când era închis de zece ani, la sugestia avocaților săi.

Israelul nu a încetat să-i ceară eliberarea încă de la arestarea lui. În mai multe rânduri, el a fost pe punctul de a servi ca monedă de schimb, însă tranzacțiile au eșuat. În februarie 1988, un an după ce fusese condamnat la închisoare pe viață, presa americană vorbea despre un proiect de schimburi „în triunghi”, între Washington, Tel Aviv și Moscova.

În octombrie 1998, Benyamin Netanyahu, aflat la primul său mandat ca primministru al Israelului, a amenințat că refuză să semneze acordurile israelo-palestiniene de la Wye Plantation, dacă spionul nu este eliberat. Însă șeful CIA de atunci, Georges Tenet, a amenințat la rândul lui cu demisia. Totuși, președintele Clinton a promis că va revedea dosarul Pollard, dar fără efect.

Spionul, la schimb cu tratatul nuclear

Mulți observatori cred că eliberarea acum a lui Jonathan Pollard este un gest menit să îmbuneze Israelul, după încheierea de către Statele Unite a acordului nuclear cu Iranul, care a dus relațiile dintre Washington și Tel Aviv aproape de punctul de îngheț.

Însă toți factorii s-au grăbit să nege vehement orice înțelegere politică. Începând cu avocații lui Pollard („decizia de eliberare nu are legătură cu ultimele evenimente din Orientul Mijlociu”), continuând cu secretarul de stat american John Kerry („Nu am discutat cu Israelul”) și cu ministrul israelian de Justiție Ayelet Shaked („Nu este vorba de un gest de bunăvoință, ci de lege; nu din cauza acordului devastator dintre Statele Unite și Iran, ci grație legii”).

Evident, un spion eliberat „grație legii”, și nu prin „bunăvoință politică”, este mai digerabil pentru un Israel și așa foarte iritat. Întradevăr, pentru mulți israelieni, dar și pentru comunitatea evreiască din America, Jonathan Pollard este un erou național, scrie L’Obs. Ei spun că acesta nu a acționat pentru a face rău Statelor Unite, ci pentru a servi Israelului. Ei aduc în sprijinul atitudinii lor documentele expediate de Pollard, care erau despre Uniunea Sovietică și țările arabe, și nu despre „metode reprobabile” ale serviciilor de informații americane.

„Israel, dragostea mea”

Ca va face Jonathan Pollard după ce va fi eliberat? New York Times scrie că abia așteaptă să se întâlnească cu soția lui actuală, Esther. Apoi, deși regulile eliberării condiționate l-ar putea împiedica să părăsească imediat Statele Unite, „Pollard vrea să plece în Israel de îndată ce i se va permite”, spun avocații lui. „Dorința sa este să-și refacă viața”, susține unul dintre aceștia. „În mod evident, are o mare afecțiune pentru Israel. Este un loc pe care i-ar plăcea să-l viziteze, poate chiar să petreacă acolo ceva timp.”