Afacerile din România ale fostului şef Mossad şi o tranzacţie cu cartuşe dintre o companie israeliană şi Gigi Becali - intermediate de un spion ceauşist. Un colonel (r) român de contraspionaj extern reprezintă în România interesele de afaceri ale unui fost director Mossad. El a prestat servicii şi pentru o mare companie israelienă de comerţ cu armament într-o tranzacţie cu Gigi Becali.
Constantin Cetinoiu. Colonel (r) DIE/CIE/SRI. În 1973, absolvă şcoala de ofiţeri a DIE de la Brăneşti. Imediat, e încadrat în UM 0195 - unitatea de contraspionaj extern a Securităţii. După dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, contraspionajul extern se desprinde de serviciul de spionaj, devenind independent. Cetinoiu conduce serviciul de contraspionaj pe spaţiul Elveţia-Austria-Germania.
După 1985, se transferă în Centrala de Informaţii Externe (UM 0544). Îndeplineşte misiuni în Cipru, Franţa, Olanda, Anglia etc. După Revoluţie iese în rezervă. Însă, la scurt timp, este încadrat în SRI - Diviziunea E (apărare şi protecţie).
Activează ca ofiţer deplin conspirat, sub paravanul unor societăţi comerciale. Pune la punct tranzacţii cu cereale în Israel, vinde păcură şi motorină în Turcia şi arme sârbilor, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie. Toate sunt misiuni operative. În 1996 iese în rezervă din SRI, cu gradul de colonel.
Lasă uniforma pentru costumul de afacerist. În prezent, e monitorizat de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul militar) pentru legăturile sale cu dealerii de armament.
"Ce au ăia de la DSM cu mine, tată? Eu am lucrat pentru armată, I-am ajutat! Nu le-am făcut eu casele prin firma mea? (Miralco Enterprise - n.r.). Nu le-am adus eu focosul ăla de la sârbi?", Constantin Cetinoiu, fost spion comunist
SPIONUL CARE DESCHIDE UŞI
Bani româneşti pentru fostul director Mossad
Bucureşti. 2007. Otopeni. Cursa dinspre Tel-Aviv aterizează pe Aeroportul „Henry Coandă“. În timp ce coboară din avion, israelienii Shabtai Shavit şi Gaby Peretz ştiu exact cu cine trebuie să ia legătura în România. Colonelul (r) Constantin Cetinoiu este la post. Şi e omul de legătură.
Spionul rezervist îi duce pe israelieni direct la sediul firmei MB Telecom-Ltd., din Otopeni - integrator de sisteme de securitate a frontierelor, a traficului rutier, maritim şi aerian. Mai simplu, SRL-ul din Ilfov furnizează aparatele de scanat (raze Gamma) antitero şi anticontrabandă.
Potrivit site-ului MB Telecom Ltd., compania a încheiat contracte cu numeroase instituţii ale statului, printre care se numără Ministerul Transporturilor, Serviciul Român de Informaţii sau Ministerul Administraţiei şi Internelor.
La rândul său, Shabtai Shavit controlează Athena GS3 Security Implementations Ltd. din Tel Aviv - o companie transnaţională care vinde softuri de securitate (frontiere, trafic aerian etc.). Fost ofiţer Mossad, Gabriel Peretz este angajatul lui Shavit la Athena GS3, dar relaţia lui cu România este mai complexă. Anul trecut, Direcţia de Siguranţă Militară a monitorizat întâlnirile sale cu Aurel Cazacu, şeful companiei naţionale Romarm. Miza: tranzacţii cu armament.
Şi în Mossad (spionajul Ţării Sfinte), Gaby Peretz a fost subordonatul lui Shabtai Shavit. Acesta din urmă a fost directorul Mossad în perioada 1989-1996. Intrat în serviciul de informaţii externe în 1964, Shavit devine o „legendă“ în Israel. În mandatul său prinde căderea Cortinei de Fier şi cele mai tensionate situaţii din Orientul Mijlociu şi Balcani.
Retras de la conducerea Mossad, Shavit îşi oferă expertiza guvernului israelian. Apoi, intră în afacerile cu sisteme de securitate. Acum, compania sa, Athena GS3, vizează programul românesc de securizare a graniţelor de la marginea UE şi încearcă să vândă Ministerului de Interne amprentoare şi filtre electronice de trecere a frontierei.
Colonelul (r) CIE Constantin Cetinoiu sudează relaţia Athena GS3 şi MB Telecom-Ltd. SRL. În prezent, se negociază un jointventure între cele două companii.
Costel Sima, directorul executiv al MB Telecom-Ltd., confirmă: „Da, există discuţii cu cei de la Athena GS3, dar deocamdată n-avem un contract în derulare. Negocierile sunt încă într-o fază incipientă“. Patronul SRL-ului din Otopeni, un anume Mircea Tudor, este plecat din ţară.
Smechereşte, colonelul (r) CIE Constantin Cetinoiu povesteşte: „Am mers două zile cu Shabtai şi Gaby prin ţară. I-am dus şi la mine, la Breaza, la vilă. O seară întreagă, la cârciumă, lăutarii le-au cântat d’alea grele, evreieşti... S-au simţit bine“.
În numele IMI
Bucureşti. 2004. Hotel Marriott. Constantin Cetinoiu şi Gigi Becali. Faţă în faţă. Colonelul de spionaj enunţă cererea de ofertă. Latifundiarul din Pipera nu are nicio ezitare, mai ales după ce generalul (r) Decebal Ilina îi confirmă la telefon că îl cunoaşte pe Cetinoiu. Guvernul PSD e încă la putere, iar Ilina, secretar de stat pentru Industria de Apărare. Înainte, el a condus Direcţia Generală de Informaţii a Armatei. Din care face parte şi DSM, structura militară de spionaj, care azi îl are în obiectiv.
Întâlnirea Cetinoiu-Becali se termină cu strângeri de mână. Câteva zile mai târziu, corporaţia Israel Military Industries (IMI) cumpără peste patru milioane de cartuşe de 9 mm (muniţie de infanterie) de la Uzina Mecanică de Armament Drăgăşani a lui Gigi Becali. IMI este compania de stat prin care Tzahal (armata Israelului) importă sau exportă armament.
Colonelul (r) Cetinoiu, cel care i-a deschis uşa lui Becali în numele IMI, e mulţumit: „Mă, Gigi e băiat bun, să ştii. Respectă uniforma militară. I-a plăcut şi că mă cunoşteam cu Viorel Hrebenciuc, cu care ne-am întâlnit în restaurantul hotelului...“. Gigi Becali n-a răspuns la telefoanele EVZ.
Conexiunea israeliană
Bucureşti. Iunie 2008. O terasă lângă Gara de Nord. Are constituţie de bizon şi ai toate motivele să te deprimi când îţi pune, prieteneşte, pe umăr, o mână grea. Cu vocea lui de bariton, colonelul (r) de spionaj Constantin Cetinoiu este salvat însă de umorul său contagios. Vorbeşte mult, spumos, şi în discursul său cuvintele elevate se asociază perfect cu trimiterile genitale. Şi-a făcut contacte multe printre foştii ofiţeri de informaţii israelieni, mai ales după ’90, când a activat în SRI, ca ofiţer deplin conspirat. Atunci l-a cunoscut pe Michael Sherman, fost agent special în trupele de comando Mossad.
Cunoştinţe cu greutate
În prezent, Sherman are o firmă de consulanţă specializată în tranzacţii agricole transfrontaliere. Doar jumătatea lipsă din sprânceana stângă şi cicatricea care îi străbate faţa de la un pomete la celălalt amintesc că, pe vremuri, Sherman a fost prizonierul Hezbollah, în Beirut. Prin Sherman, Cetinoiu l-a cunoscut pe Ruven Moshe Dalal, un intermediar de petrol israelian, fost analist al Tzahal. "Când a defectat generalul Pacepa la americani, în ’78, eu eram la ambasada noastră de la Berna, Elveţia. Atunci am avut prima perforaţie gastrică, tată. Am scuipat sânge toată ziua. Cum de ce? De stres! Băi, nene, fiecare ciocănitură în uşă, fiecare pas în spatele tău pe stradă ar fi putut fi şi ultimul lucru pe care-l puteai auzi...", Constantin Cetinoiu, fost spion comunist
AI NOŞTRI CA BRAZII...
Faptele de vitejie ale spionilor români în timpul Războiului Rece
Bucureşti. Iunie 2008. O teresă lângă Gara de Nord. „Spionajul românesc a avut numai băieţi unul şi unul. Naveam noi banii americanilor sau englezilor, dar eram deştepţi, tată, inventivi! Când nu f....m, ciordeam. Când nu ciordeam, f....m. Pleşiţă ne-a zis de mai multe ori: «Bă, io n-aş da un ofiţer român pentru zece americani». Avea dreptate“. Aşa îşi exprimă colonelul (r) Cetinoiu părerea de ansamblu asupra spionajului comunist românesc. Colecţ ia sa de amintiri din Războiul Rece face toţi banii.
Amsterdam. 1985. Kinkerstraat. Două siluete negre aleargă- n noapte. Una spre cealaltă. Pe podul mic al canalului se intersectează, se recunosc uimiţi şi se salută milităreşte. Din fugă. „Trăiţi, to’aşu căpitan!“ „Noroc, Ioane!“
„Toa’şu căpitan“ aleargă pentru UM 0195 (contraspionaj extern) al cărui ofiţer acoperit este. În pardesiu ascunde schema unui dispozitiv american de rachete, amplasat în Germania. „Căpitanul“ are viteză de glonţ spre o maşină consulară care demarează eficient în direcţia oraşului Haga, la Ambasada României.
Câini de pază pentru artă
Situaţia lui „Ion“ e ceva mai delicată. El activează în UM 0544 (spionaj - CIE) şi fuge mâncând pământul cu un sul de picturi în mână. Au fost furate din laboratorul unui celebru expert evaluator, iar două poartă semnătura lui Rembrandt. Când tropăitul pantofilor pe pavajul cubic e acoperit de sirenele poliţiei, spionului „Ion“ viaţa i se complică dramatic.
Între canalul râului Amstel din stânga şi gardul din fier forjat din dreapta, ofiţerul român alege gardul. Şi sare, spre bucuria celor trei câini boxer aflaţi de partea cealaltă... Răcnete disperate, lătrături feroce şi zgomot de haine sfâşiate. Pe acest fundal dinamic, spionul din Carpaţi mai are prezenţa de spirit să ascundă picturile sub o grămadă de lemne.
Adulterul, vinul şi spionul
Agenţilor „Polizei“, ajunşi câteva secunde mai târziu, nu le mai rămâne decât să-l extragă pe „diplomatul“ român din colţii severi ai bestiilor de pază. Tărăboiul e de nedescris. La spital, abia mişcându-se din cauza copcilor, spionul „Ion“ are o poveste de spus poliţiştilor. Rezumată, ea sună cam aşa: „Eram în vizită la o distinsă doamnă din Norderstraat, până când soţul s-a întors acasă neanunţat. Dacă n-avea peste doi metri şi o bâtă de baseball, pe cuvânt că aş fi mers mai încet!“.
Nimeni n-a aflat dacă poliţiştii au vrut să evite un incident diplomatic sau chiar l-au crezut. Cert este că, a treia zi, ofiţerul operativ „Ion“ şchiopăta liber în curtea Ambasadei României din Haga, iar picturile fuseseră recuperate din grămada de lemne. De securiştii români. Berlin. 1983 Aeroportul „Tegel“. Trei valize diplomatice româneşti sunt trimise în ţară prin curierul ambasadei. Fiind uşoare, par goale. În realitate însă, sunt burduşite cu vlăstare de viţă-de-vie furate din sudul Germaniei. Spionajul comunist mai bifează un succes. Şi astfel, Institutul de Cercetare pentru Viticultură din Valea Călugă rească primeşte o nouă raţiune de a exista. Paris. 1971. Ministère de l’Intérieur. O amprentă lăsată de legendara reţea de spionaj „Caraman“ se găseşte într-un toc de pantof. Pantoful aparţine unei secretare din respectabila instituţ ie. Amprenta este un microfon sofisticat de interceptare acustică fabricat în URSS. Contraspionii francezi înjură printre dinţi: „KGB, ruşii...“. Cu căştile pe urechi, spionii români râd pe înfundate ca în desenele animate cu „Pif şi Hercules“: „Ai naibii ruşii ăştia cu KGB-ul lor...“
Bucureşti. 1988. Doi directori austrieci ai sucursalei europene a Hewlett-Packard (corporaţie americană de IT) trăiesc senzaţii tari în România. Simultan, sunt drogaţi, îmbătaţi şi îmbuibaţi. Două agente ale Securităţii, specialiste în desant sexual, intră şi ele „în dispozitiv“.
În timp ce tavanul se învârteş te deasupra austriecilor, ofiţerii CIE copiază tacticos documentele din geanta încuiată cu cifru. Iar zeci de scheme de circuite aplicate militare şi de telecomunicaţ ii devin subit tehnologie românească. IPRS Bă- neasa (întreprinderea comunistă de micoelectronică) ajunge un nume al ştiinţei şi tehnicii socialiste.
Recomandările noastre
