În sudul Chinei au fost descoperite în jur de 2.000 de dinți fosilizați și patru maxilare care aparțin unei specii dispărute în urmă cu peste 300.000 de ani si despre care se spune că ar fi inspirat faimosul personaj King-Kong,

Paleontologul G.H.R von Koenigswald de origine germano-olandeză identifica pentru prima dată în urmă cu un secol, una din multele specii dispărute de-a lungul istoriei. Desoperirea cercetătorului a venit după ce a analizat ceea ce păreau a fi niște dinți uriași, comercializați la o farmacie din Hong Kong ca „oase de dragon”. De fapt, oasele de dragon erau rămășițele primatei Gigantopithecus blacki.

Specii dispărute în Paleolitic

În sudul Chinei au fost descoperite în jur de 2.000 de dinți fosilizați și patru maxilare care aparțin acestei specii dispărute și anume Gigantopithecus blacki. Se crede că este vorba de o creatură uriașă, dispărută în urmă cu aproximativ 300.000 de ani. Autorii unei cercetări recente au stabilit că motivul care a dus la dispariția primatei ține de modificările climatice și lipsa de adaptabilitate a speciei respective.

Anterior ca populația de Gaigantopithecus să se reducă semnficativ ca urmare a schimbărilor climatice, specia de primate s-a descurcat foarrte bine în urmă cu 2 milioane de ani. Putea fi întâlnită în special în mediile forestiere, diversificate de altfel și extrem de bogate în hrană. Se hrănea în special cu fructe. Dar, în urmă cu 6-700.000 de ani au intervenit primele schimbări climatice semnificative, iar hrana a început să dispară treptat.

Dinţii, sursa de informaţii preţioase

Prin analiza structurii dinților, cercetătorii care analizează specii dispărute au concluzinat că Gigantopithecus blacki a fost nevoit să consume alimente mai puțin hrănitoare. „Găurile și zgârieturile de pe dinți sugerează faptul că Gigantopithecus mânca hrană foarte fibroasă, precum scoarță de copac și crenguțe de pe solul pădurii”, au explicat oamenii de ştiinţă.

Paleontologii din chinezi și australieni deopotrivă au aduntat sedimente din 22 peșteri din sudul Chinei, de la granița cu Vietnam. În aproximativ 11 peșteri au fost descoperit fosile din specii dispărite, iar Gigantopithescu s-a numărat printre ele. Intersant este faptul că s-au descoperit sute de dinți în peșterile formate în urmă cu peste 2 milioane de ani. În timp ce în peșterile mai noi abia dacă au găsit 3-4 dinți.

Specii dispărute din cauza modificărilor climatice

Ca mult alte specii dispărute, primata uriașă nu s-a putut adapta la noile condiții climatice. Numărul lor s-a diminuat până au dispărut complet. Nicio o fosilă de Gigantopithecus de la gât în jos nu a fost vreodată descoperită și documentată.

Vreme de două milioane, primata uriașă a trăin în anumite părți din Asia, prin urmare lipsa fosilelor este surprinzătoare pentru oamenii de știință. Potrivit studiului, Gigantopithecus nu trăia în peșteri. De fapt, rozătoarele au cărat rămășițele primtalor uriașe în peșteri. De aici rezidă și explicația faptului că un număr mic din părțile cele mai rezistente ale primatelor s-au transformat în fosile.

Din cauza datelor insuficiente este greu de stabilit cum arătau cu exactitate primatele uriașe. Se crede că molarii superiori sunt cu 60% mai mari decât cei al gorilelor din viața noastră, fapt ce face ca greutatea unui Gigantopithecus să fi oscilat între 200-300 de kilograme.

Urangantul Borneo se apropie cel mai mult din punct de vedere genetic de primatele uriaşe devenite specii dispărute în umră cu sute de mii de ani, potrivit NBCNews.