Mii de planete în afara sistemului Solar (așa-numitele exo-planete) au fost descoperite până în prezent. Multe dintre acestea sunt mai mari decât Pământul și au o atracție gravitațională mai mare – pe aceste planete ne vom simți, deci, mai „grei”. Care este însă atracția gravitațională maximă pe care am putea să o suportăm pe o exo-planetă?
Daca pana acum 10-15 ani se credea ca planetele sunt rare in Univers si doar putine stele ar avea, precum Soarele, planete care orbiteaza in jurul lor, la ora actuala s-a ajuns la concluzia contrara: planetele sunt foarte raspandite in Univers si, in medie, este probabil ca fiecare stea sa aiba (cel putin) o planeta in jur. Au fost observate inclusiv sisteme solare indepartate, precum Trappist-1, care are sapte planete ce orbiteaza in jurul stelei centrale. La ora actuala a fost confirmata existenta a mai bine de 3500 de planete – toate relativ aproape de noi, intrucat metodele actuale nu ne permit descoperirea planetelor indepartate. Este deci foarte posibil ca doar in galaxia noastra sa existe sute de miliarde de planete. Aceasta descoperire pe de o parte ne face sa ne intrebam cate din aceste planete ar putea fi vietuite – cu fiinte mai mult sau mai putin asemanatoare cu noi. Pe de alta parte insa, nu putini sunt cei care viseaza ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa fim capabili sa vizitam aceste planete – adevarate misiuni interstelare pe care la ora actuala le vedem doar in filme.
Avand aceasta idee in minte, un grup de cercetatori de la universitatea croata din Zagreb a incercat sa raspunda la intrebarea: pe cate din aceste planete am putea supravietui fortei gravitationale? Tinand cont ca fiecare planta are forta proprie de gravitatie, care depinde de masa si densitatea acesteia, este foarte posibil ca pe o planeta mai mare si cel putin la fel de densa ca Pamantul sa avem probleme de adaptare si chiar de supravietuire.
Cercetatorii din Zagreb au publicat un articol in arXiv in care au calcular limita fortei gravitationale pe care am putea sa o suportam. Pentru aceasta au pornit de la un calcul al rezistentei scheletului uman la forte de diverse tipuri: statice si dinamice. Au ajuns la concluzia ca, in principiu, o persoana ar putea suporta o atractie gravitationala de circa 90 de ori mai mare decat cea de pe Pamant insa doar daca persoana sta pe loc. De indata ce incearca sa paseasca sau sa fuga, lucrurile se schimba, intrucat oasele sunt supuse unor tensiuni si eforturi care fac astfel incat rezistenta sa scad cu un factor 10. Aceasta ar insemna ca, cel putin in principiu, am putea sa mergem si chiar sa alergam pe o planeta cu gravitatia de circa 9 ori mai mare decat pe Terra, inainte ca oasele noastre sa cedeze efortului.
Totusi, muschii nostri nu sunt pregatiti sa suporte un asemenea efort. De exemplu puternicul islandez Hafþór Júlíus Björnsson, Gregor "The Mountain" Clegane din serialul Game of Thrones, care este unul dintre cei mai puternici oameni din lume, a reusit sa faca cinci pasi cu o greutate de aproape 650 de kg in spate. Hafþór Júlíus Björnsson are circa 180 de kg in geutate si o inaltime de mai bine de 2 metri. Carand in spate 650 kg este ca si cu ar fi pasit pe o planeta cu o atractie gravitationala de circa 4.6 ori mai intensa decat cea terestra. Nu toti suntem insa la fel de puternici – noi, cei normali, probabil am reusi – dupa un antrenament specific – sa rezistam intr-un camp gravitational de circa trei ori mai intens, inainte sa ne prabusim.
Poliak, unul dintre autorii articolului, sustine ca stiind care este deci rezistenta noastra fata de forta gravitationala, planetele spre care ne-am putea indrepta sunt o mica parte din cele descoperite. Dintre cele 3605 planete confirmate doar pentru 594 se conosc dimensiunile si masa – dintre acestea 422 au un camp gravitational mai mic de 3.5 ori decat cel terestru. Pe acestea am putea pasi (dupa un eventual antrenament intens).
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro