Când, la 17 ani, părinții ei vor să o căsătorească, ea fuge de acasă și intră în monahism, luându-și numele de Xenia („străina”), care arăta dorința de a se înstrăina de lume. Ducea o înaltă viață duhovnicească: mânca la două sau trei zile o dată, doar puțină pâine peste care presăra cenușă din cădelniță și o uda cu lacrimi de pocăință. Se spune că diavolii se temeau de ea. Când a murit, la ceasul amiezii, pe cer a apărut o cunună luminoasă de stele având în mijloc o cruce.

Te-ar putea interesa și: