Soțiile lui Napoleon. Cum privea împăratul căsătoria? Era una din dragoste sau o alianță politică bazată pe un aranjament matrimonial?

Soțiile lui Napoleon. Cum privea împăratul căsătoria. Era una din dragoste sau o alianță politică bazată pe un aranjament matrimonial?

Napoleon Bonaparte a fost un bărbat care s-a folosit de femei, dar pentru el dragostea era ca și mâncarea. Adică erau activități necesare cărora le oferea foarte puțin timp.

Asta nu înseamnă că nu a pierdut din cauza femeilor, mai exact din cauza celei de a doua soții. Încă de când era tânăr locotenent în preajma Revoluției franceze, la 20 de ani, Napoleon se autoinvita în saloanele unei doamne, curtând-o pe fiica acesteia, deși circulă vorba că nici pe mama sa n-ar fi neglijat-0.

Soțiile lui Napoleon: Josephine de Beauharnais

Josephine de Beauharnais se născuse la 23 iunie 1763. A fost soția unui general, ghilotinat la Revoluție, ea însăși fiind închisă și existând pericolul ca să aibă aceeași soartă.

A avut din prima căsătorie doi copii, pe Eugene de Beauharnais și pe Hortense de Beauharnais. Napoleon și Josephine s-au căsătorit pe 8 martie 1796, când el se pregătea să plece în campania din Italia, după ce îi venise numirea din partea Directoratului, pe care el îl susținuse prin reprimarea Convenției Thermidoriene, cu ajutorul lui Murat, regele neîncoronat al șarjelor romantice de cavalerie.

Napoleon a iubit-o sincer pe Josephine, deși ea l-a înșelat fără milă cât timp el era în Italia, campanie victorioasă care a fost urmată de campania din Egipt și de lupta dezastruoasă de la Trafalgar. Napoleon nu stătea nici el degeaba. Multe contese și ducese erau mai mult decât mulțumite să îl însoțească în pat, numai că Napoleon le expedia foarte repede.

Căsătoria lor a durat până la 16 decembrie 1809. Josephine l-a însoțit ca împărăteasă din 1805 și până la 1809. Ministrul Poliției Secrete Fouchet o avea pe lista de informatori și o plătea tocmai din sursele secrete oferite de Napoleon însuși. Napoleon va avea o lungă relație cu Maria Walewska, faimoasa contesă poloneză.

Divorțul de Josephine a survenit ca urmare a dorinței sale de a se căsători cu o prințesă dintr-o casă imperială, a Hasbsburgilor fiindcă dorea un moștenitor. Josephine se va stinge în 1814, neîmpăcată cu separarea de Napoleon.

Soțiile lui Napoleon: Marie Louise - Maria Luiza de Habsburg

Marie Louise se născuse la 12 decembrie 1791, la Viena. A fost o femeie dificilă, cu toane. A fost marcată în 1807 de moartea mamei sale, soția împăratului Francisc din cauza unui avort provocat.

S-a căsătorit cu Napoleon la 11 martie 1810, cu dispensă, având aproape 19 ani,  Împăratul căruia ea i-a dăruit un fiu la 20 martie 1811, a devenit neglijent din cauza ei. Nu s-a dus personal în Spania, unde izbucnise revolta sprijinită de englezi, tocmai pentru că Marie Louise avea ipohondrie și nu dorea să fie singură.

Napoleon a plecat în campania din Rusia, lăsând-o ca regentă, tutelându-l pe fiul său minor, regele Romei. Înfrânt în Rusia, Napoleon, având și unele probleme de sănătate, a continuat să neglijeze situația concretă a trupelor sale, pierzând la Leipzig. Pe timpul exilului din Elba, Marie  Louise nu nu l-a însoțit, cum nu îl va însoți nici după predarea sa în fața englezilor în 1815.

Rememorând cele două căsnicii ale sale, când era exilat pe Sfânta Elena, Napoleon a regretat-o pe Josephine care murise în 1814, iar Mariei Walewska i-a interzis să vină pe Sfânta Elena. Evident, Marie Louise n-ar fi venit niciodată, dar nici Napoleon nu și-a dorit să o vadă, el sperând că ea va avea grijă de fiul lor, care va muri însă de tânăr.

Așadar, Napoleon a considerat căsătoria ca pe o problemă de stat, cel puțin când a fost vorba de a doua și ultima sa căsătorie.