Deşi timidă, i-a plăcut să şocheze şi chestia asta a costat-o cariera, la apogeul ei, chit că era nevastă de înalt demnitar comunist. A fost şi a rămas o „Lady”.

Dacă ar fi trăit şi jucat în Franţa, le-ar fi făcut concurenţă serioasă lui Brigitte Bardot şi Catherine Deneuve. La Hollywood, frumuseţea sa ar fi umbrit-o pe a lui Marlyn Monroe. Dar n-a tentat-o niciodată să plece din ţară, deşi propuneri a avut gârlă. La noi a jucat în nenumărate filme, alături de Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Iurie Darie, Ion Besoiu şi alţi foşti juni-primi ai cinematografiei româneşti. S-a căsătorit la 20 de ani cu cel care, peste ani, avea să devină poate cel mai bun ministru de Externe pe care l-a avut România modernă. Tocmai acest lucru i-a fost fatal pentru carieră. Geloasă pe frumuseţea, inteligenţa şi succesul divei noastre, Elena Ceauşescu a interzis-o, la propriu. În ultimii ani ai regimului comunist n-a mai apărut nici la televizor, nici în pelicule de lung-metraj. Astăzi, a mai rămas o mână de om din superba femeie care a fost. Dar şi-a păstrat spiritul viu, iar faţa sa, de femeie ajunsă la 77 de ani, are aceeaşi fabuloasă expresivitate. Violeta Andrei, soţia fostului ministru de Externe Ştefan Andrei, îşi duce bătrâneţea cu demnitate în casa sa de la Snagov. Cu o câţeluşă de care nu se poate despărţi.

 

Hipioată la 77 de ani

Pe cât de frumoasă a fost, pe atât de mititică este acum. O ţine la piept pe Lara, o căţeluşă de Bichon Maltez de numai o lună şi jumătate. A plătit pentru mica vietate cu pedigree 1.500 de lei şi, de când a luat-o în grijă, doarme cu ea în pat. Să nu fie singură. „Hai să-i punem fundiţă! Iubirea lu’ mama...”, o alintă actriţa pe micuţa divă. Ieri a înţărcat-o. Doamna Violeta este atent machiată, are o manichiură impecabilă şi este îmbrăcată boem, în stilul anilor 60-’70. Pe cap poartă o pălărie roz, are o rochie înflorată, vaporoasă şi nişte ochelari de soare cu rame generoase. Poartă şi un colier, nişte brăţări, inele, dar nimic extrvagant. Zâmbeşte stângaci: „Eu am fost cam hipioată şi cred că aşa am rămas”. Curtea sa e şi un mic cimitir. Sub frunzele căzute pe peluză sunt mormintele animăluţelor pe care le-a crescut până au murit: „Am îngropat 11 căţei, în 21 de ani”. Lăcrimează.

 

O ardeleancă timidă şi nu prea

Dacă se uită în urmă ce ar schimba în viaţa sa? Are vreun regret? Oftează: „Multe! Foarte multe! Eu am primit o educaţie foarte aleasă. Având o fire extrem de delicată şi fiind bună la suflet am iubit întodeauna numai frumosul. Regretul e că fiind complet lipsită de tupeu mi s-a făcut foarte mult rău”. Venerabila doamnă spune că dacă ar fi să schimbe ceva ar face altă meserie unde să depindă numai de ea: „Aş vrea să fi avut tupeu, să nu fi fost aşa timidă”. Exagerează. Nu a fost chiar aşa. Cine au fost părinţii săi şi cu ce se ocupau? Care era numele ei de fată şi de unde era de pâmânt? Mângâie căţeluşa şi oftează, din nou: „M-am născut lângă Braşov, la ferma tatălui meu care era şi horticultor. El a fost primul care a cultivat cuperci cu miscelii aduse din Olanda. Numele meu de fată era Violeta Pop”. Se mândreşte că e ardeleancă. Mai povesteşte că maică-sa a fost profesoară de română, dar că a lucrat şi la Crucea Roşie până s-a născut băiatul ei, în 1962.

A fost şi o mare cascadoare

În anii tulburi ai stalinismului din România să alegi actoria ca meserie era un act de mare curaj. Cum a ajuns actriţă? Părinţii săi nu s-au opus? Artista se destinde. „Mama ar fi vrut să fac Arhitectura. Şi chiar am pregătit, la matematică, trei prieteni care chiar au intrat! Dar eu dădusem examen la IATC, cu două săptămâni înainte şi, spre disperarea mamei, am intrat cu nota 10, din 2.500 de candidaţi! Şi am terminat tot cu 10!”. Violeta Pop, cum se numea pe atunci, superba noastră actriţă, făcuse 11 ani de coregrafie, de la vârsta de cinci ani. „Tata, care era într-un sanatoriu, că avea cancer la plămâni, când m-a văzut în «tutu», şi pe poante, dansând în „Moartea lebedei”, a lui Saint Saens, mi-a spus că ar fi fericit dacă aş deveni actriţă”. Şi, care au fost actorii şi regizorii cu care a colaborat cel mai bine. Nu-i place întrebarea. „Lista e enormă, da’ în viaţă mai sunt puţini! Cel mai mult am filmat cu Iulian Mihu, că mi se spunea „pacienta lui Mihu”, acest Fellini al nostru! M-a văzut că sunt curajoasă. Eram nebună şi temerară!”, deschide lista Violeta Andrei. Îşi aminteşte că primele cascadorii le-a făcut în filmele regizate de Mircea Drăgan. „După aceea am făcut cascadorii aproape în fiecare film. Şi de fiecare dată era să mor! Da’ n-am povestit niciodată asta în mod dramatic...”. Violeta Andrei a filmat, zile în şir, cu picioarele goale, prin zăpadă: „Szobi Cseh mi-a zis că-s de-a lor, că fac toate nebuniile”. A avut noroc că nu şi-a rupt nimic: „Da’ era, odată, să mă înec în ocean, în Maroc, în filmul „Braţele Afroditei„”.

 

„Băiatul meu a fost conceput în prima noastră noapte!”

A debutat, în 1966, cu filmul „Golgota”, în regia lui Mircea Drăgan. Ce a contat mai mult, frumuseţea, talentul sau faptul că era, deja, soţia fostului ministru de Externe al RSR, Ştefan Andrei, cu care s-a căsătorit la numai 20 de ani? O umflă râsul: „Soţul meu nu era demnitar, pe atunci. Iar frumuseţea nu avea cum să conteze pentru că aveam o „moacă” de nebună melancolică...”. Şi, cum s-a cunoscut cu fostul ei soţ? A fost un coup de foudre, o dragoste la primă vedere? Doamna Violeta devine melancolică: „Da! Eu aveam doar 17 ani şi eram la festivalul Internaţional al Studenţilor şi Tineretului. Ştefan era, cumva, şeful meu... Dar nu m-a sedus! Eram sălbatică! Toţi i-au spus să mă lase să cresc. Şi m-a urmărit, ca să nu mă piardă!”.

Violeta Andrei a mărturisit că s-a căsătorit fecioară şi aşa a şi rămas un timp după nuntă, pentru ca Ştefan Andrei a avut eleganţa să aştepte să fie pregatită: „Mi-era frica de noaptea nunţii. După ce m-am căsătorit, nu am cedat două săptămâni!”, a fost o declaraţie dată unui tabloid. Violeta Andrei mai că nu se îneacă de râs: „Ce două săptămâni! Trei luni! Am căzut din pat şi, atunci, mi-a zis el că am rămas şi gravidă! Băiatul meu a fost conceput în prima noastră noapte de dragoste!”.

Îi dansa din buric lui Ştefan Andrei

S-a spus că soţul ei ar fi fost cel mai bun ministru de Externe pe care l-a avut România. Cât de comunist era? Cade pe gânduri: „Nu cred că era. Avea concepţii foarte liberale şi, de aceea, cred că a fost apreciat de toţi marii demnitari ai lumii”. Cum era în intimitate, că a declarat, mai demult, că era un om rafinat dar şi boem. Cât de boem? Surâde cu un zâmbet cre te dă pe spate: „La mare, odată, era să ne ducă la Miliţie, pentru că eu îl aşteptam îmbrăcată flower-power, cu flori în păr, pe o barcă şi cântam pentru mine. Era noaptea şi el venea de la o înrunire cu Ceauşescu, la Neptun”. Au vrut să o aresteze. Vorba aceea, era noapte, pe graniţă, într-o zonă protejată. A scăpat-o Ştefan Andrei care era şi el îmbrăcat cu o cămaşă înflorată: „M-a luat în braţe, m-a sărutat şi m-a pus într-un leagăn, pe plajă. Abia apoi le-a zis că el era ministrul de Externe al României şi aşa suntem noi”.

Amintirile o năpădesc pe marea actriţă: „Când lucra, şi era foarte ocupat, mă urcam pe biroul lui şi îi dasam. Char şi orientale, din buric... Îl trăgeam afară, pe malul lacului şi, acolo, ne sărutam pe o barcă. Şi el îmi spunea că sunt batraciană”.

 

„Niciodată nu m-am gândit să fug din țară”

Pentru aproape orice actor Hollywood-ul e un ţel spre faimă. Nu a tentat-o? În România ducea un trai confortabil, din poziţia sa de soţie a unui înalt demnitar comunist. S-a gândit vreodată să fugă din ţară? Spune că nu: „Niciodată nu m-am gândit la asta. Da’ oferte am avut, încă din 1974, de la Columbia Pictures. Apoi, când am filmat în Maroc, în 1981, producătorul american al filmului „Braţele Afroditei” mi-a făcut o propunere”. Mai zice că şi la Moscova, la un mare festival internaţional de film, a primit oferte de la mai mulţi regizori şi producători occidentali.

După aceea, în 1982, Leana Ceauşescu a interzis-o: „Am pierdut 18 roluri. Eu refuzasem, da’ nu ştiam că nu mi s-ar fi dat drumul...”. A jucat în nenumărate filme româneşti de lung metraj, ultimul terminat în ‚ 82. Până la Revoluţie nu a mai apărut nici în filme şi nici la televizor. Care a fost cauza? Bătrâna doamnă se întristează: „Am avut roluri în peste 60 de filme de cinema sau seriale TV. După 1982, când am luat premiul Academiei de Arte de la Roma „Il Sagittario d’Oro” şi premiul special al juriului, împreună cu Franco Nero, nu mi s-a mai dat voie să ies din ţară. Am aflat, atunci, că aveam foarte multe „postere”.. Cauza a fost Elena Ceauşescu, căreia i s-a spus că apăream prea des la televizor în lipsa ei. Mai ales în „Atelierul dominical” cu microrecitaluri”. Mai că n-o ia plânsul.

Nora mea e pentru mine Elena Ceauşescu Nr.2

La televiziune a jucat in seriale ca „Muşatinii”, „Saltimbacii”, „Neînfricaţii”, „Un august in flăcări”, „Amantul marii doamne Dracula”, „Lumini si umbre” sau „Păcatele Evei” - în 2005. În ultima vreme s-a retras. E vorba de vârstă sau de alte cauze? Văduva ui Ştefan Andrei se enervează, un pic. Spune că nu s-a retras singură, de capul ei.

„Acum un an, în 2017, înainte să plec să-mi iau premiul pentru întreaga carieră, la Festivalul Internaţional TIFF, de la Cluj, Corneliu Porumboiu a vrut să joc în filmul pe care urma să-l facă el în martie, când înfloreau pomii în grădina mea. Aici vroia să filmeze! Dar eu vroiam să joc rolul unei femei de vârsta mea şi el îmi propunea unul destinat unei femei mult mai tinere”, explică Violeta Andrei. Şi, mai adaugă că la acea vreme cântărea doar 42 de kilograme şi nu reuşea să ia în greutate. S-a internat în spital, la o cură de îngrăşare artificială. „Nora mea a minţit-o pe producătoare că doctorul nu-mi dă voie să vin la Snagov, unde trebuia să filmez!”. Se indignează, o ţâră: „Astfel, nora mea a devenit, pentru mine, Elena Ceauşescu nr.2! Ea m-a interzis, din nou...”.

 

Cenzurată pentru că era prea sexy

Filmele oferă notorietate şi bani, dar teatrul dă altfel de satisfacţii. Ce alege între cele două ramuri ale profesiei? Violeta Andrei nu cade în capacana reporterului. „Depinde de rol! Numai că, în filme, mi s-au tăiat foarte multe secvenţe bune din diverse motive... De fapt cele mai bune secvenţe! Cică, eram prea sexy, că aveam ochii prea lucioşi sau că mi se văd prea mult picioarele”. Adevărul este că Violeta Andreu era mult prea senzuală pentru filmele acelor vremuri.

Bani aduc şi reclamele de la televizor. I s-a propus să apără în spot-uri publicitare? Mulţi actori au făcut mici averi din astfel de reclame. Râde cu toată gura şi îşi arată dinţii impecabili întreţinuţi: „Da! Mi s-a propus o reclamă la o proteză dentară. Aş fi luat 10.000 de euro. Soţul meu a fost foarte încântat. Numai că cei care mi-au propus s-au retras, pe motiv că nimeni nu ar crede reclama”.

 

Leana i-a cerut lui Ștefan Andrei să divorţeze

S-a zvonit că soţia dictatorului şi l-ar fi dorit pe Ştefan Andrei ca ginere, pentru fiica ei, Zoe, şi că Violeta Andrei îi stătea în cale... „Elena Ceauşescu urmărea să provoace un divorţ între Violeta şi Ştefan Andrei din motivul că - sugerează Dumitru Popescu - în anii ’70, şi l-ar fi dorit pe Şefan Andrei drept ginere, ca soţ al fiicei lor, Zoe. Dar apropierea dintre Ştefan Andrei şi Zoe Ceauşescu nu s-a produs, aşa că antipatia Elenei Ceauşescu a continuat nestingherită”, menţionează Adrian Cioroianu în cartea „Nu putem evada din istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste”. Violeta Andrei îl contazice atât pe istoric cât şi ziarele de cancan: „Presa tabloidă a minţit şi zvonul s-a întins. Cioroianu nu avea de unde să ştie adevărul. Nu m-a întrebat. Adevărul este că soţului meu i s-a cerut de către Elena Ceauşescu să divorţeze de mine. Dar el a spus că nimic nu ne poate despărţi!”. Actriţa mai adaugă că niciodată nu a vorbit personal cu defuncta soţie a fostului dictator şi că doar a dat mâna cu ea în cadru oficial: „Habar n-am de ce nu-i plăcea de mine. Pozele în care apărem alături sunt de la recepţii oficiale, sau revelioane, unde trebuia să merg alături de soţul meu. Poate că nu-i plăcea modul excentric în care mă îmbrăcam. Dar nu la întâlnirile la care venea şi ea”.

 

„Din păcate se poartă vulgarităţile. E o perioadă a subculturii”

Violeta Andrei a declarat că dacă Elena Ceauşescu a scos-o din cinematografie, Ion Iliescu a scos-o din Teatrul Bulandra unde era angajată. Cum aşa? Surâde, amar: „Păi, pentru că Iliescu & Company l-au închis pe Ştefan, pe 12 ianuarie 1990 şi trebiau să scape şi de mine! Fii de bolşevici!”. Astăzi cu ce se mai ocupă? Nu se plictiseşte? Neagă, categoric, deşi aparenţele spun altceva: „Deloc nu mă plictisesc! Gătesc, da’ azi n-am apucat să-mi fac de mâncare... O să mănânc un grătar cu ardei copţi. Şi o roşie”. Mai nou, o are şi pe căţeluşa Lara, care îi umple aproape tot timpul. Ce mai citeşte? Răspunde pe loc: „Numai cărţi documentare. De pildă: „De la Petru cel Mare la Putin” şi „Istoria lumii antice„”.

La ce emisiuni se uită la televizor? Răspunsul vine, firesc: „Mă uit pe National Geografic, Discovery, Animal Planet şi History. Niciodată la emisiuni de divertisment şi, rar, la ştiri”. Cine îi place şi cine nu dintre tinerii actori? Spune că Vlad Ivanov e pe gustul ei. „Şi Bendeac, în anumite lucruri. Dar în niciun caz nu mă uit la seriale precum „Las Fierbinţi!”. Din păcate se poartă vulgarităţile. E o perioadă a subculturii”. Mai adaugă că este invitată constant de televiziuni dar că, de patru ani, le-a refuzat constant. La plecare ne-a invitat să-i atingem cocoaşa: „Asta am căpătat-o de la cascadorii...”.