Semnalat pe bloguri, ridicolul din alegerile locale a ajuns în ziare şi la televiziuni, umplând de voie bună o ţară cu poftă de mici şi lehamite de promisiuni.
Răsturnând căruţa politică, internetul a transformat campania electorală într-un hohot de râs naţional. Semnalat pe bloguri, ridicolul din alegerile locale a ajuns în ziare şi la televiziuni, umplând de voie bună o ţară cu poftă de mici şi lehamite de promisiuni. Strategic vorbind, descălecarea politicienilor în mediul virtual este de înţeles: potrivit Internet World Stats, în martie 2008, România înregistra 12 milioane de utilizatori.
O creştere spectaculoasă faţă de august 2007, când aceeaşi statistică indica puţin peste 5 milioane de utilizatori (în noiembrie 2007 fiind contorizaţi deja 7 milioane). Şi, mai ales, o creştere istorică: pentru prima dată în istoria on-line-ului autohton, România se situează peste media europeană în ceea ce priveşte rata de penetrare a internetului (53,9%, faţă de 47,7%). Şi chiar mai mult: potrivit statisticilor demografice oferite de trafic.ro, două treimi dintre utilizatorii de internet din România au peste 18 ani. Sau, altfel spus, 9 milioane de utilizatori cu drept de vot. 49% din electorat. Aproape un alegător din doi.
Un bazin electoral virtual - cuvântul chiar se potriveşte! - pe care politicienii nu aveau cum să-l rateze. Însă un bazin electoral dezamăgit de politicieni: în luna iulie, de pildă, toate cele peste 350 de siteuri politice monitorizate de trafic.ro au strâns, la un loc, doar 587.658 vizitatori unici, în timp ce numai site-ul „Evz“ a strâns, de unul singur, 666.258 de vizitatori unici. O dezamăgire reflectând „în on-line“ lehamitea din viaţa reală şi de care politicienii încearcă să fugă, părăsind site-urile de partid pentru a-şi face bloguri. De aici, citiţi de o mie, două de oameni pe zi, se amăgesc că internetul le-ar putea reda o parte din ceea ce a dispărut odată cu comunismul: presa partidului unic. Şi, instinctiv, fie purced să-i apostrofeze pe jurnaliştii care cutează a gândi altfel, fie, asemeni lui Adrian Năstase, cheamă la camaraderesc oprobriu al oponenţilor politici.
O dovadă în plus că lecţia localelor nu le-a fost de folos. Sau, parafrazând, nu-i on-line-ul ca off-line-ul. Pentru că pe internet nu se uită nimic. Niciodată.
Recomandările noastre
