"Ne aflăm într-o campanie în care împărţitul de porci electorali este mai important decât împărţitul de idei."
Într-o lume buimăcită de tornade financiare şi economice ar fi fost de aşteptat ca acei candidaţi care vizează postul de premier să vorbească despre măsurile anticriză aplicabile în România. Măcar pe internet, unde, cel puţin teoretic, publicul este mai informat şi, ca urmare, mai interesat de această temă. Sigur, trăim în România şi am avut până acum tot timpul să ne obişnuim cu comportamentul infantil al politicianului care îşi ţine „la secret“ măreţele măsuri economice de teamă ca acestea sa nu fie copiate de către colegul de bancă. Prin urmare, realist fiind, nu îndrăzneam să mă gândesc la cine ştie ce desfăşurare de forţe, ci doar la câteva rânduri clare şi concise. Sau, dat fiind că ne aflăm într-o campanie în care împărţitul de porci electorali este mai important decât împărţitul de idei, măcar un rând sec şi cu evidente valenţe electorale. Ceva de genul „am un plan anticriză bine structurat care nu contravine promisiunilor electorale făcute din această campanie“. Sau, chiar mai electoral: „planul meu anticriză e cel mai bun!“. Nimic din toate acestea nu se regăseşte însă nici pe site-ul de campanie al lui Călin Popescu-Tăriceanu, nici pe acela al lui Mircea Geoană şi nici pe acela al lui Theodor Stolojan. Se regăsesc însă fraze de genul „PNL şi PSD nu au popor. Au clientelă şi baroni“ (TheodorStolojan.ro), „Dreapta ştie să transforme milioane de români în victime ale prosperităţii economice“ (MirceaGeoana.ro), „A sosit timpul să fim şi a şaptea putere economică din Europa“ (Tariceanu.ro).
În plină campanie electorală, orice alt subiect este mult mai important decât criza: pe TheodorStolojan.ro ni se spune cum „candidatul PDL la funcţia de prim-ministru a poposit încă de sâmbătă, 15 noiembrie, la malul Mării Negre“, pe blogul lui Mircea Geoană despre cum victoria lui Obama este o victorie a social-democraţiei, iar pe blogul lui Tăriceanu despre cum zvonul privind divorţul său este o simplă speculaţie.
Şi, chiar dacă sunt un simplu trăitor în România, nu pot să nu mă întreb: în plină criză financiară şi economică, ei sunt „crizaţii“ pe care îi merităm?
Recomandările noastre
