Ana Maria Pătru este un om obișnuit care a trăit o poveste de groază. În prima parte a interviului a povestit modul incredibil în care s-a desfășurat ancheta DNA la Ploiești. Petrecea ore în șir împreună cu denunțătoarea ei, Irina Socol, suspect în același dosar, alături de anchetatorii ei, într-un soi de ședințe de briefing asupra a ceea ce trebuia să declare. Trebuie să recunosc că tipul ăsta de presiune psihică nu l-am mai întâlnit! Două persoane implicate în același dosar să fie ținute ca la petrecere în sediul DNA, cu pizza și bomboane Leonidas, aduse de un suspect, discuții prelungite în care să i se spună ce să declare, avocatul să fie plătit de persoana care avea statut de suspect în dosar, totul pentru un scop: denunțuri împotriva lui Victor Ponta, Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță. Ana Maria Pătru poate fi acuzată de multă naivitate, dar acuzațiile ce se profilează la adresa anchetatorilor DNA sunt mult mai grave. Încălcarea tuturor normelor procedurale, distorsionarea deliberată a declarațiilor, favorizarea unuia din suspecți, totul pentru a fabrica (încă) un dosar cu nume sonore

Dan Andronic: Care a fost relația dvs. cu Irina Socol? Ați spus că este apropiată de serviciile de informații, dumneavostră spuneți SRI, eu spun SIE, altul poate spune Direcția de Infromații a Armatei, așa că vă întreb, pe ce vă bazați? Cum definiți situația dvs prin comparație cu cea a Irinei Socol?

Ana Maria Pătru: Aşa cum v-am spus, am fost prietenă cu Irina Socol aproape 8 ani. Eu am cunoscut-o după alegerile europarlamentare din 2009, la iniţiativa ei, când mi-a trimis la birou un mesager, despre care aveam să aflu ulterior, chiar de la ea, că fusese general în cadrul SRI.

FOTO:Ana Maria Pătru

- Mi se pare că mai curând a profitat de faptul că nu puteați verifica și v-a vândut o gogoașă! După cum vă spuneam, eu am auzit că Irina Socol era apropiată de serviciile de informații, poate că mai mult de SIE decât de SRI, dar că trimite un a general de informații ca mesager…

- Tot ce se poate, eu vă spun lucrurile așa cum le-am aflat. Am acceptat această relaţie de prietenie, pentru că ea mi-a părut o persoană onestă, afabilă şi, în plus, avea un comportament foarte modest şi plăcut. Neavând nicio competență și nicio legătură cu desfăşurarea contractelor sau organizarea licitaţiilor pentru softuri, nu mi s-a părut că ar fi vorba de vreun conflict de interese: nici moral şi, cu atât mai puţin, legal, cu atât mai mult cu cât n-am discutat niciodată cu Irina Socol despre contracte ori licitații. În toţi aceşti ani, până la denunţul din 2016, am considerat-o pe Irina Socol ca fiind cea mai bună prietenă a mea.

- Poate vom mai afla ceva, dar v-ați lămurit ce o interesa pe Irina Socol de la dumneavostră?

- Cât priveşte interesul faţă de AEP, Irina Socol mi-a părut mereu că iubeşte un singur lucru: pe SIVECO, firma pe care a fondat-o de la zero şi pe care a adus-o pe primul loc în topul producătorilor de softuri pentru instituţiile publice din România. La un moment dat, chiar mi-a spus că nu regretă că nu a avut copii şi că vede SIVECO drept propriul copil. În condiţiile în care eu am un băiat pe care îl iubesc mai mult decât orice altceva, am realizat încă de atunci suferinţa sufletească pe care o ducea Irina şi mi-am dat seama că nu poate înţelege ce este dragostea adevărată faţă de propriul copil. Poate şi din cauza asta ei i-a venit atât de uşor să mă denunţe, în mod mincinos, pentru că nu a putut să înţeleagă durerea mea de a sta departe de Ştefan şi suferinţa pe care i-a provocat-o şi lui. Lucru valabil şi pentru fostul meu prieten, celălalt denunţător, Mihai Cernăianu, care nici el nu are copii.

- Am înțeles că își iubea firma, dar de ce era interesantă Autoritatea Electorală pentru Irina Socol sau pentru serviciile de informații?

- Pentru Irina Socol, AEP era la fel de interesant ca pentru orice client: pentru bani. Aşa cum am spus şi în scrisoarea adresată Comisiei de anchetă parlamentară cu privire la alegerile prezidenţiale din 2009, din punctul meu de vedere, SIVECO şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale corect. Nu sunt specialistă, dar cred că softul a funcţionat corect şi nu cred că rezultatul alegerilor ar fi putut fi modificat prin soft: nici atunci, nici după aceea.

- Este foarte probabil să aveți dreptate…

- Ce am semnalat eu, fără să afirm vreo clipă că lucrurile ar sta în mod necesar aşa, ţine de faptul că SIVECO a câştigat cam toate licitaţiile pentru softuri în care a intrat – atât cu AEP, cât şi cu alte instituţii publice. Având în vedere scandalul legat de SII Analytics, despre care o mulţime de jurnalişti au scris în ultima perioadă, am lansat întrebarea către Comisia SRI dacă există vreo suspiciune privind apropierea SIVECO de Serviciul Român de Informaţii.

- O să vedem dacă va exista un răspuns, bănuiesc că va fi negativ, dar de unde suspiciunile astea?

- De-a lungul timpului, au existat două becuri roşii care s-au aprins. Primul, în 2012, când Parchetul General a cerut listele electorale permanente în celebrul dosar al referendumului. În continuare, consider că nu e treaba procurorilor să aibă acces la aceste informaţii. A doua alarmă mi s-a declanşat în timpul urmăririi penale, când procurorul de caz mi-a cerut lămuriri despre eventuale vulnerabilităţi ale softului de contabilizare a voturilor. În rest, nu am avut niciodată impresia că este cineva care ar dori să influenţeze din zona instituţiilor de forţă desfăşurarea alegerilor sau modul de funcţionare a AEP.

- Şi, totuşi, dacă aşa stau lucrurile, de ce v-au arestat în plină campanie electorală?

- Cred că există trei motive. Unu: Eu nu am făcut vreodată parte din cercurile olimpiene ale celor care luau deciziile în România. Doi: Cred că se aşteptau ca rezultatul alegerilor parlamentare să fie mult mai strâns. Şi, poate astfel, AEP ar fi putut deveni un pion important în ecuaţia din această toamnă. Dar asta este doar o speculaţie, pentru că nu văd cum AEP ar fi putut să influenţeze rezultatul alegerilor. Poate că nu sunt eu suficient de imaginativă în acest sens.

FOTO: Sebastian Ghiță

- Tocmai mi-ați spus că softul făcut de SIVECO funcționa corect, că n-ați sesizat ca cineva din zona instituțiilor de forță să vrea să influențeze rezultatul alegerilor, deci de ce v-au arestat?

- Elementul cel mai important ţine de ce v-am spus mai devreme. Deci, al treilea motiv: Mi s-au cerut denunţuri împotriva oamenilor politici, mai ales Liviu Dragnea şi Sebastian Ghiţă. Mă gândesc că un eventual denunţ împotriva liderului partidului, care era primul în sondaj şi care a câştigat alegerile, ar fi putut conta.

„Mi-am dat seama că procurorii aveau o agendă bine stabilită”

Dan Andronic: Care sunt personajele importante în ecuaţia dosarului dumneavoastră?

Ana Maria Pătru: În primul rând, cei doi denunţători ai mei, foştii mei prieteni Irina Socol şi Dan Mihai Cernăianu. Există însă o diferenţă între cei doi: Irina Socol a făcut acel denunţ mincinos din proprie iniţiativă, fiind prietenă cu anumiţi oameni din Sistem, în timp ce despre Cernăianu am auzit că ar fi fost prins şi în alte dosare, fiind astfel constrâns să devină şi el un turnător mincinos.

Vorbeați și de un avocat…

- Personajul cheie, cred, însă că este avocata Irinei Socol, Angelica Enache. Pe de o parte, pentru că, pe tot parcursul anchetei, ea mi-a creat impresia că este şefa Irinei şi că-i dictează ce să spună şi să facă, de parcă i-ar fi fost un fel de superior ierarhic. Nu mi s-a părut o relaţie client–avocat clasică. Dar să zicem că aici pot fi subiectivă. Pe de altă parte, avocatul care mi-a fost impus, plătit de Socol, Ovidiu Bulai, mi-a spus că doamna Enache ar avea relaţii puternice într- un serviciu de informații şi că de aici garanţia că lucrurile urmează să meargă în direcţia „corectă”.

- Cine este procurorul care v-a instrumentat dosarul? Cumva celebrul Mircea Negulescu, zis Portocală?

- N-am avut această deosebită „onoare”. Dosarul meu a fost instrumentat de şeful dumnealui, şeful Direcţiei DNA Prahova, domnul procuror Lucian Onea. Pe parcursul anchetei mi-am dat seama că procurorii aveau o agendă bine stabilită şi că nu este firească familiaritatea pe care o aveau cu denunţătoarea Irina Socol.

- De ce erau Irina Socol și procurorii DNA Ploiești atât de porniți împotriva lui Sebastian Ghiță? Știu că deja pare o întrebare amuzantă în vremurile astea, dar tot încerc să aflu un răspuns.

- Despre procurorii de la Ploieşti, nu ştiu să vă spun ceva relevant. Aş putea specula ca urmare a înregistrărilor apărute în spaţiul public cu procurorul Mircea Negulescu. Dar ar rămâne doar la nivel de speculaţii, nebazate pe ceva punctual. Cât despre Irina Socol, pot să vă spun că aceasta mi-a spus, chiar în sediul DNA de la Ploieşti, că este convinsă că „i s-a tras de la Sebastian Ghiţă”. Mi-a spus că dosarul din 2014 a pornit de la acesta, cu scopul de a elimina SIVECO, care concura firmele lui Ghiţă în licitaţiile pentru contractele de software. Sincer, având în vedere că nu ne mai văzusem de ceva timp, mi s-a părut ciudată această mărturisire, pe care o făcea chiar în sediul DNA Prahova.

„Inclusiv unii dintre avocaţii apărării tremură în şoşoni în faţa Sistemului”

Dan Andronic: Dacă ar fi să o luați de la capăt cu „aventura” dumneavoastră la DNA ce ați schimba?

Ana Maria Pătru: Greşeala mea cea mai mare a fost încrederea pe care mi-am pus-o în cea pe care o consideram prietena mea, denunţătoarea Socol. În momentul în care am acceptat propunerea ei de a-mi „recomanda” și plăti avocatul, cu promisiunea că voi primi o pedeapsă cu suspendare, chiar dacă nu comisesem nicio infracţiune, am căzut într-o uriaşă capcană. Am ajuns, practic, la mâna ei şi a procurorilor care instrumentau cazul, din acel moment presiunile crescând considerabil asupra mea. Am acceptat, în felul acesta şi încălcările procedurilor penale, dar şi pe cele ale legii. Practic, am fost şantajată.

- Da, înțeleg capcana în care ați intrat, dar mi se pare că vorbim de un soi de capitulare prematură, de care au profitat toți ceilalți, mai puțin dumneavostră…

- Recomandarea mea pentru toţi cei care, Doamne fereşte, trec printr-o experienţă similară este să spună mereu adevărul, indiferent care li se pare calea mai simplă şi să-şi aleagă un avocat în care să aibă deplină încredere. Din păcate, în România de astăzi, inclusiv unii dintre avocaţii apărării tremură în şoşoni în faţa Sistemului şi nu le apără şansele clienţilor care i-au angajat.

- Asta este o afirmație gravă. Aveți probe?

- Avocatul Ovidiu Bulai a lucrat în permanenţă în favoarea denunţătoarei mele şi în favoarea procurorilor. Şi am înregistrările discuţiilor cu acesta care pot dovedi toate aceste lucruri. Din păcate, judecătorii nu au invalidat urmărirea penală, deşi sunt dovezi cât se poate de clare ale încălcării legislaţiei, a procedurilor şi a drepturilor omului. De aceea, spun că procesul meu pleacă de la premise false. Sunt însă moderat optimistă că lucrurile care vor ieşi la iveală mă vor ajuta pe parcursul judecării dosarului. Poate, în acest timp, România va face paşi spre însănătoşire.

- Aveţi încredere că Justiţia din România va face dreptate în dosarul dumneavoastră?

- Am găsit, acum, un avocat în care am încredere. Este un fost judecător, un om care nu îşi încalcă principiile şi care mi-a dat încredere că „nu toţi din Justiţie sunt defecţi”. El spune şi mi-a redat şi mie această încredere că există procurori, dar şi judecători de bună-credinţă careși respectă profesia și-și înțeleg menirea. Judecătorii sunt cei care trebuie să îndeplinească actul de Justiţie. Dacă doi, trei sau cinci „execută ordine” şi judecă după alte criterii decât cele normale, nu cred că toţi sunt la fel şi sunt convinsă că doar ei vor putea să restabilească normalitatea şi domnia legii în această ţară.

- La final, mai am o intrebare. Din perspectiva experiențelor, a cunoaș terii pe care ați dobândit-o și a instinctului, cine coordonează Operațiunea „Noi suntem Statul”?

- Nu ştiu să vă dau un răspuns la această întrebare sau m-aş hazarda prea tare. Ce este însă clar pentru mine este că nu oamenii politici conduc operaţiunea. Eu am avut de-a face cu ei, prin natura funcţiilor deţinute şi vă pot spune că aproape tuturor le tremurau izmenele în ultimii doi ani. Ceea ce îmi arată că, în tradevăr, clasa politică actuală a ajuns mai degrabă un teatru de păpuşi. Este însă datoria politicienilor şi a oamenilor corecţi din Justiţie să repare aceste lucruri, pentru că ei sunt singurii învestiţi de oameni cu încredere în acest sens. Nu cred că se va schimba ceva semnificativ în perioada următoare, așa că nu ne rămâne altceva de făcut decât să spunem oamenilor cum arată realitatea instituțiilor de forță. Ceea ce eu voi face în continuare, cu orice risc. Din păcate, în toate instituţiile din România, sunt o grămadă de oameni fără caracter, dispuşi benevol, nu forţaţi, să susţină şi să facă parte din grupul pe care dumneavoastră l-aţi botezat cu numele „Noi suntem Statul”. Este exact ca pe vremea lui Ceauşescu: nu toţi turnau pentru că erau forţaţi, mulţi o făceau şi benevol în schimbul unor beneficii. La baza operaţiunii „Noi suntem Statul” stau mai multe lucruri: naivitatea populaţiei care se lasă manipulată, lăcomia celor care populează instituţiile şi încearcă să le personalizeze, puterea neţărmurită pe care o exercită şi lipsa mecanismelor instituţionale de control, care să asigure separarea puterilor în stat. Așa cum spuneam, nu cred că se va schimba ceva!