Joi a avut loc o ședință a Consiliului de Securitate Națională al SUA care a discutat situația din Siria. Cu această ocazie, anunțul privind retragerea trupelor americane rapid din statul levantin s-a nuanțat, dar opțiunea președintelui Trump a fost reconfirmată: „America first” înseamnă și priorități în domeniul combaterii migrației, eventual cu Garda Națională la frontiera de sud cu Mexicul, și nevoia de a reconstrui infrastructura deteriorată acasă, și dorința de a îmbunătăți viața americanilor la ei în țară. Asta inclusiv cu prețul redesenării posturii internaționale a SUA în Siria și în întreg Orientul Mijlociu și a diminuării nivelului de ambiție global.

Relatările de presă vorbesc despre o temporizare a anunțului inițial, limitarea la nivelul încheierii campaniei privind distrugerea Daesh autointitulată Stat Islamic și dorința retragerii trupelor din Siria, cu orizont de timp fezabil, cel mai probabil după alegerile de la jumătatea mandatului, în noiembrie anul curent. Administrația Trump a comunicat că opțiunea este pentru o retragere rapidă, nu pentru o prezență pe termen lung, pentru a stabiliza țara și a evita restabilirea organizațiilor teroriste pe acest teritoriu.

E adevărat, nu există un termen formal anunțat pentru retragerea celor 2.000 de militari americani aflați acum în Siria și susținători ai SDF, trupele kurdo-arabe din Forțele Democratice Siriene, de opoziție.

Anunțul, de fapt confirmarea afirmațiilor publice făcute la sfârșitul săptămânii anterioare de către Președinte, la o reuniune în Ohio, subliniază și mai mult confuzia, ambiguitate și lipsa unei strategii coerente asumate, care să definească și politica americană în Siria. Nu numai în legătură cu trupele, ci și cu celelalte obiective ale SUA pe teren, obiective care au generat, inițial, intervenția pe teren și constituirea coaliției anti-ISIS. Nu mai vorbim despre obiective nepronunțate dar subînțelese până mai ieri care țin de limitarea influenței iraniene în Siria. În plus, referința prea prezentă la bani împinge criticii spre asocierea unei etichete de mercantilism iresponsabil pe Administrația Trump.

În plus, pare că președintele SUA a luat decizia mai degrabă singur, întrun moment de pronunțare publică, pe care ulterior a cerut-o aplicată în realitate. Atât Pentagonul, cât și Departmentul de Stat și CIA au avut planuri contrare până la anunțul respectiv, respective amplificarea prezenței americane pe teren. Mai mult, sunt profund preocupate de modelările care arată modul în care se dezvoltă lucrurile dacă SUA pleacă, lăsând în spate un gol de putere. Preocupările vin și de la aliați și parteneri ai Washingtonului din regiune, cu precădere Israelul, statele arabe din Golf, în primul rând Arabia Saudită, dar și ceilalți membri ai coaliției anti-ISIS, creată în 2014.

Mai deconcertantă a fost discuția de la întâlnirea cu șefii de state din regiunea baltică de joi, când la partea publică, Președintele Trump a vorbit despre retragerea trupelor pentru a proteja cu Armata frontiera cu Mexicul și despre relația cu Rusia, pe care și-o dorește bună și rezultat al unei negocieri, al unei înțelegeri. După ce a afirmat că SUA a avut cea mai dură poziție în raport cu Rusia, președintele SUA a exprimat speranța că se va putea ajunge la un acord, deși nu e sigur că acest lucru e posibil.

Firește că și planul privind distrugerea/combaterea ISIS ar putea fi compromis de retragerea prea rapidă sau de absența SUA și a coaliției arabooccidentale de la negocierile de pace privind Siria. Absența unei poziții convenabile și relevante a majorității sunnite din Siria de la treburile statului – incluzându-i aici și pe kurzi – ar putea determina din nou turbulențe și nașterea structurilor radicale, teroriste, în sânul celor două componente ale statului sirian. Și gradul de implicare necesar mai târziu, odată ce o soluție a conflictului nu e sustenabilă și e impusă majorității, ar putea fi mult mai costisitoare și mai grea.

Frontiera siriano-irakiană și zona de mijloc a văii Eufratului sunt regiuni unde pungile Daesh - autointitulată Stat Islamic - sunt încă prezente și active, și nu au fost încă înfrânte, fiind încă profund amestecate în sânul populației sunnite. Exact zonele unde ofensiva SDF nu mai poate fi susținută, odată cu deturnarea atenției și interesului structurii conduse majoritar de kurzi către zona de Nord, după declanșarea operațiunii turce în Afrin. Orice perspectivă de stabilizare prin reconstrucție și crearea canalelor minime de supraviețuire a populației – restaurarea aprovizionă- rii cu apă, deminare, electricitate, crearea condițiilor politice și soluționarea durabilă a crizei siriene – pare amânată sine die de aceste planuri de retragere.

Decizia nu e definitivă, dar intransigența merge în zone extrem de explicite. Donald Trump a declarat, după o discuție telefonică cu Regele Salman al Arabiei Saudite și o alta cu premierul Netanyahu, că „Arabia Saudită este foarte interesată de decizia noastră. Și le-am spus‚ ei bine, dacă vreți să rămânem, poate că va trebui să plătiți pentru asta’ „. Președintele SUA s-a referit la cele 7 trilioane de dolari cheltuiți în 17 ani în întreaga regiune, costuri greu de explicat poporului american.