Editura Evenimentul si Capital

Siria 2011, războiul invizibil cu 3.000 de victime

08_Siria
Autor: | | 66 Comentarii | 4795 Vizualizari

Damascul spune că presa e responsabilă de declanşarea unui război invizibil împotriva Siriei.

"Vedeţi ce vreţi, scrieţi ce vreţi, filmaţi ce vreţi". Aceasta a fost promisiunea şi, totodată, laitmotivul deplasării pe care am făcut-o timp de 7 zile în Siria, la cumpăna dintre lunile octombrie şi noiembrie. În proporţie de 90%, această promisiune a fost îndeplinită, diferenţa de zece procente find datorată mai mult nevoii de securitate personală decât lipsei de transparenţă manifestată de autorităţi. Drumul Damascului Primul lucru pe care-l realizezi despre Siria, imediat după plecare, este incredibila apropiere. Şi nu numai din punct de vedere uman, istoric şi religios, dar şi ca distanţă, de timp parcurs dintr-o capitală în cealaltă. Pregătit pentru deplasarea pe un alt continent, realizezi că nici nu ai plecat bine şi că te pregăteşti de aterizare. Ca să aveţi şi un reper apropiat de propria experienţă, drumul, cu puţin peste două ore, este de trei ori mai rapid decât o întoarcere, în condiţiile pe care le cunoaşteţi, de la Poiana Braşov la Bucureşti. Impresia creată pe drumul ce uneşte aeroportul de capitala Siriei şi acuzaţia formulată încă înainte de a pleca din ţară, aceea că vom fi trataţi cu totul preferenţial în schimbul "bunăvoinţei" noastre, avea să se spulbere la sosirea la hotel. Unul situat, e adevărat, în centrul Damascului şi purtând nume de oraş italienesc, dar pentru care "margaretele" noastre ar fi fost mult mai nimerite în locul celor trei sau patru stele cu care e catalogat pe diversele site-uri de turism. În plus, şi zvonul că ar aparţine unei înalte oficialităţi din guvernul de la Damasc a rămas doar la nivel de bârfă, neputând fi verificat, gazetăreşte, din trei surse independente. Numai din două. "90% avem situaţia sub control" Impresia de lejeritate a atmosferei este creată de înlocuirea -încă de la primul pas pe pământ sirian - a afişelor "de lemn" cu mâini ridicate a salut şi zâmbete oficiale ale lui Bashar al-Assad cu fotografii înfăţişându-l pe preşedintele sirian îmbrăcat sport, plantând un pom. Aceasta avea să se destrame destul de curând, la primele vizite oficiale efectuate împreună cu delegaţia reprezentanţilor comunităţii siriene stabilite în România. "Liber" la informaţie "Vedeţi ce vreţi, scrieţi ce vreţi, filmaţi ce vreţi" a funcţionat încă de la început. Chiar fără fisuri. Dar autocenzura s-a dovedit a fi mai puternică decât dorinţa de a face cunoscute problemele majore care frământă Siria şi pe care, presa internaţională, nu încetează să le aducă în faţa opiniei publice. Sau poate adevărul este altul. Este greu de spus în condiţiile în care, cu foarte puţine şi aproape ne semnificative excepţii, nimeni nu s-a plâns. Iată un exemplu care, cred eu, spune multe. Aflaţi în vizită la Hama, o localitate încă însângerată şi la această oră, am avut ocazia să traversăm centrul oraşului pe jos. Trecătorii ştiau cine suntem şi ne strigau prietenoşi: "Rumani-Rumani". Ne aşteptam ca grupările "revoluţionare" să iasă cu căţel şi purcel în Piaţă Mare şi să-şi strig revendicările, protejate de camerele de filmat, de obiectivele aparatelor de fotografiat şi de reprezentanţii presei europene sosiţi, iată, în oraşul lor. Măcar unul să fi venit în Piaţa despre care am aflat că ar fi fost curăţată cu tancurile şi tot ar fi fost ceva. Un semn că există cu adevărat şi că nu se rezumă, aşa cum a spus prefectul regiunii, doar la a ataca civili şi a fura maşini la adăpostul întunericului. Şi un asemenea semn nu a existat. De altfel, oficialul de la Hama a fost primul care a recunoscut, în faţa presei româneşti şi britanice, că regiunea de care răspunde este sub control "circa 90 la sută", iar situaţia este asemănătoare în toată ţara. Ceea ce face, aşa cum s-a pronunţat un alt oficial într-un cadru informal, că Siria să fie "o ţară aproape guvernabilă". FRICĂ. În Hama, la lăsarea serii, copiii nu se mai îndepărtează de porţi RĂZBOIUL NEVĂZUT Mass media, considerată inamicul public numărul 3 Frica de presă a redat în Siria mass mediei puterea de odinioară care este considerată, evident după Mosad şi SUA, al treilea pericol, în ordinea importanţei, care pândeşte ţara. Ar putea avea dreptate şi ar putea să nu aibă tot la fel de bine. Exemplul 1. Deplasarea delegaţiei de ziarişti la Hama. Am găsit o atmosferă destinsă, aproape de sărbătoare, cu străzile şi magazinele pline de cumpărători. Doar portarul de la Prefectură, înarmat cu mitralieră, şi camioanele cu soldaţi dirijate în mod hilar să "dispară din peisaj" la sosirea presei, precum şi ruinele unor instituţii publice devastate (Tribunalul, Clubul ofiţerilor, o secţie de Poliţie) aminteau de înfruntările sângeroase ce au avut loc acolo, nu cu mult timp în urmă. Aşadar, cum se spune, "linişte şi pace". La întoarcerea în hotelul din Damasc aveam să găsim ştirea, pe diverse agenţii de presă, că oraşul în care tocmai fusesem a fost survolat de aviaţia militară, înfricoşând populaţia. Având în vedere că şederea noastră s-a prelungit până la lăsarea întunericului, este evident că aveam de-a face cu o intoxicare de presă menită să inducă ideea că statul terorizează populaţia. Exemplul 2. "Teroriştii". Aproape conspirativ, am fost anunţaţi că, în premieră mondială, aveam să ne întâlnim cu nişte terorişti aflaţi în custodia autorităţilor de la Damasc. Din nou acel "Puteţi să întrebaţi ce vreţi, să filmaţi ce vreţi, să scrieţi ce vreţi". Numai că întâlnirea a avut loc nu la arestul presupuşilor criminali de război, ci în sediul televiziunii naţionale. "Evenimentul Zilei" a relatat, în premieră, cum a decurs această întâlnire, rămânând de spus doar că toţi cei trei suspecţi prezentaţi au declarat că au omorât pentru băutură, distracţii sau zugrăvirea casei părinteşti. Şi că, odată prinşi, au devenit cu toţii mai "patrioţi decât patrioţii", declarând că orice pedeapsă ar primi o merită cu prisosinţă. La finalul audierilor, nu puţini au fost ziariştii care au spus că vor fi mai atenţi în următoarele zile, poate-i descoperă pe suspecţi în forfota de nedescris din Bazaar! "Abia la arestarea de către Securitate, mi-am dat seama ce am făcut."AHMED HAMADE, presupus terorist KALASHNIKOV. Civilii patrulelor din Hama poartă cu mândrie armament rusesc "SINGURI" PE DRUM Serviciile secrete siriene s-au dovedit invizibile pentru ziariştii români Una dintre primele întrebări pe care ni le-am pus, imediat după ce am ajuns în Damasc, a fost cât de liberi sau de "strâns marcaţi" vom fi de către serviciile speciale siriene, recunoscute pentru "vigilenţa om-la-om" de care dau dovadă. Un exemplu în favoarea "marcajului" îl constituie tentativa eşuată de a pătrunde în Homs. Aici, la chiar 200 de metri de intrarea în oraş ne-au obligat să facem un "stânga împrejur" ( pe care îl resimt chiar şi acum, după aproape o săptămână) chiar în faţă barajelor. Am aflat că atacatorii preferă convoaiele, iar noi, în microbuzele noastre albe, am fi fost nu numai o ţintă, dar şi o invitaţie la "foc de voie". Dar ne-am bucurat şi de libertate, sau aşa am crezut noi. Exemplul cel mai bun, deplasarea, pe jos, în miez de noapte a grupului de ziarişti prin bazarul pustiu şi pe străduţele întortocheate din centrul vechi al Damascului până în zona Booptouma, cartierul creştin, la una dintre cele mai frumoase tavern tradiţionale din capitala Siriei. Alături de fistic, alune şi seminţe de toate felurile au curs râuri de Polo (o băutură preparată din lămâie verde şi multă, multă mentă), au fumegat narghilelele a măr, cireşe, iasomie şi alte mirosuri. S-a gustat Arac-ul tradiţional "îndoită/întreită" cu apă. După şapte zile Am putut vorbi cu oricine, filma orice, fotografia orice. Întocmai ca în promisiunea de început. Iar singurele controverse au fost pe marginea meciului de fotbal transmis pe cele câteva plasme agăţate de pereţii centenari. Trăgând linie după o săptămână de documentare în Siria îmi dau seama că situaţia de aici seamănă, la altă scară desigur, cu tulburările din Grecia acestei veri când, în piaţa principală, mii de manifestanţi se luptau cu forţele de ordine. Asta, în vreme ce la doar câteva străduţe depărtare, turiştii şi localnicii îşi continuau netulburaţi ziua, sorbind tacticoşi cafeaua fierbinte şi aromată. Cam aceasta ar fi concluzia cu care am încheiat deplasarea din Siria, blamată de unii şi aplaudată de alţii, dar în care singurul incident pe perioada celor şapte zile petrecute acolo a fost acela al unei "traduceri nefericite" făcute de agenţia naţională de ştiri SANA. Interpretare din care reieşea că grupul de ziarişti români venise acolo pentru a spulbera imaginea mincinoasă creată despre Siria de presă mondială. Citiţi şi:

  • EXCLUSIV. Premieră în presa românească. Spovedania unui criminal de război sirian: "Decât să fur bani de la tata, mai bine omoram un om!" | VIDEO

Ce avere avea, de fapt, Nicolae Ceausescu! Unde se afla banii ACUM

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Anchete EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI