În timp ce elveţienii au votat pentru menţinerea dreptului indivizilor de a-şi alege clipa morţii, românii resping din start o asemenea practică.

Părţi zdrobitoare din populaţia cantonului Zürich au votat alaltăieri în favoarea menţinerii sinuciderii asistate - procedeu care, încă din 1941, a transformat Elveţia într-un "punct Nord" pe busola celor care doresc să fie eutanasiaţi. Circa 85% dintre cei 278.000 de votanţi au respins interzicerea sinuciderii asistate, iar 78% s-au opus scoaterii acesteia în afara legii în ceea ce-i priveşte pe "clienţii" din exteriorul ţării.

Potrivit BBC, aproximativ 200 de oameni vin anual la Zürich pentru a recurge la sinucidere asistată. Mulţi dintre aceştia sunt străini, iar pentru o parte dintre ei nu suferinţele medicale sunt cele care îi determină să-şi dorească sfârşitul, ci pesimismul şi tristeţea. Cea mai cunoscută clinică specializată în eutanasierea persoanelor cu paşaport nonelveţian, Dignitas, raportează eutanasierea a peste 1.000 de străini în întreaga sa activitate.

Prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, spune că Elveţia este singura ţară din lume unde eutanasierea unei persoane este lăsată la latitudinea salariaţilor unei clinici private. În celelalte zone de pe glob unde e permisă, sinuciderea asistată este con diţionată de o serie de examinări medicale.

Cea mai importantă dintre ele trebuie să ateste că pacientul eutanasiat suferă de o boală incurabilă. Exemple de ţări unde eutanasierea e permisă: Olanda, Belgia, Luxemburg, Columbia şi state nord-americane precum Washington, Oregon şi Montana, dar şi state din Mexic. Permisă pentru câtva timp, sinuciderea asistată a fost interzisă în Australia.

Studiu din Moldova

Vasile Astărăstoae afirmă că, în urmă cu doi ani, o teză de doctorat a încercat să măsoare acceptabilitatea ideii de sinucidere asistată în ţara noastră. Studiul a fost făcut în patru judeţe din Moldova: Iaşi, Bacău, Suceava şi Botoşani. Doar a cincea parte din populaţie a fost de acord cu dreptul la eutanasiere al bolnavilor incurabil. În cadrul aceleiaşi investigaţii, 99% dintre preoţii chestionaţi, 80% dintre medici şi 60% dintre avocaţi s-au declarat împotriva ideii.

Despre preocuparea faţă de sinuciderea asistată în România, prof.dr. Dan Tulbure, şeful secţiei ATI de la Spitalul Fundeni, spune: "Suntem departe de a discuta această problemă. Sunt multe alte teme cu care ne confruntăm. La modul general, ideea nu este agreată nicăieri în lumea medicală". Iar profesorul Astărăstoae conchide: "Mâna care vindecă nu poate fi şi mâna care ucide".

DESTIN

Evreul român care s-a sinucis fără să aibă vreo boală

În urmă cu doi ani, EVZ a relatat cazul unei bărbat, evreu de origine română, care, la vârsta de 62 de ani, a apelat la "serviciile" unei clinici elveţiene pentru a i se curma viaţa. Plătind o sumă pe care prietenii săi o estimau la 7.000 de euro, bărbatul în cauză, Andrei Haber, a fost otrăvit, incinerat, iar cenuşa a fost îm prăştiată de către angajaţii clinicii Dignitas din Zurich.

Evreul se afla la capătul unui lung şir de deziluzii sentimentale. Înstrăinat de unicul fiu şi divorţat de a treia nevastă, Haber a considerat că nu mai are ce căuta pe pământ şi s-a lăsat, resemnat, pe mâna "specialiştilor" de la Dignitas. Cei care îl cunoşteau bine pe Haber le-au reproşat angajaţilor de la Dignitas că profitaseră, fără scrupule, de pe urma stării de spirit a "pacientului" lor şi că, în loc să-i trateze depresia, s-au grăbit să-i toarne în pahar hapul letal.

Contrazicându-i, Dignitas a comunicat EVZ că, înainte de a fi ajutat să-şi ia viaţa, Andrei Haber avusese parte de terapie psihică, dar nu-i modificase opţiunea de a-şi pune capăt zilelor.

Viaţa unui solitar

Andrei Haber fusese născut dintr-o legătură nelegitimă a tatălui său - de care fusese înstrăinat toată viaţa - şi copilărise pe strada Mozart, din cartierul bucureştean Floreasca. Urmase Facultatea de Fizică şi emigrase în Israel în anii ’70. De acolo, a vând o importantă carieră de inginer de calculatoare, a plecat în Elveţia, unde a trăit până când a intrat pe uşa clinicii Dignitas.

Haber, considerat de prieteni un individ cu o inteligenţă sclipitoare, se însurase de trei ori şi pro crease un băiat. Ca şi el, şi fiul lui fusese născut în afara căsătoriei şi trăise despărţit de tată, încă de la vârsta de 2 ani. Mama îl purtase cu ea în îndepărtata Insulă Reunion din Oceanul Indian.

Vot pentru "libertate"

Rezultatul referendumului organizat duminică în Elveţia este văzut de mulţi ca o dovadă a ataşamentului pe care elveţienii îl au faţă de libertatea indivizilor de a-şi hotărî momentul în care destinul li se încheie. La referendum, cele mai mari partide politice din Elveţia - popular şi social-democrat - îşi îndemnaseră adepţii să respingă interzicerea acestui drept.

Comentariile la acest material sunt suspendate.