Pentru Istorie! am adăugat eu, folosind o precizare la care am apelat în ultimii ani în cazul multor interviuri.
Formula nu e un truc de jurnalist pentru a smulge interlocutorului informaţii senzaţionale prin cîştigarea bunăvoinţei. Formula exprimă un adevăr. Sînt convins, aşa cum am mai scris, că gazetarul e cronicarul Istoriei în mers.
Sub acest semn, gazetarul e dator să lase istoricului din viitor, profitînd de contactul cu liderii politici ai prezentului, informaţii în stare a desluşi enigmele trecutului. Una dintre aceste enigme, cu care – sînt sigur – istoricii din viitor îşi vor bate capul, se referă la comportamentul lui Valeriu Zgonea din ziua de vineri, 22 aprilie 2016, ziua în care s-a aflat verdictul ICCJ în Procesul Liviu Dragnea.
Din cîte se ştie, sentinţa a fost de doi ani cu suspendare. Membrii şi activiştii PSD, ba chiar şi membrii şi activiştii PNL-ului pe vechiul stil, partidul care a fost în USL-ul declanşator al Referendumului din vara lui 2012, l-au considerat pe Liviu Dragnea, chiar din octombrie 2013, cînd dosarul a fost trimis în instanţă, Victima unui Proces politic. În consecinţă, condamnarea cu suspendare nu putea fi primită de membrii şi activiştii PSD decît ca o mare nedreptate făcută lui Liviu Dragnea.
Condamnarea cu executare ar fi fost considerată o şi mai mare nedreptate. Da, dar ea ar fi obligat PSD-ul să renunţe la Liviu Dragnea ca preşedinte, fie şi pentru că un partid nu se poate conduce din închisoare. Amînarea pronunţării sentinţei a sporit tensiunea mediatică din ziua de vineri, 22 aprilie 2016.
De dimineaţă, la sediul lui Kisselef, s-au prezentat tot membrii Comitetului Executiv. Nu numai din solidaritate cu Liviu Dragnea, dar şi pentru necesara decizie luată în cazul unei condamnări cu executare. Condamnarea cu suspendare a fost o mare uşurare pentru liderii PSD. Era limpede că nici nu se punea problema demisiei lui Liviu Dragnea. Cum sentinţa trecea în ochii PSD-iştilor drept o mare nedreptate, nici un lider PSD aflat în sediu, nici măcar dintre dușmanii de moarte, nu şi-ar fi putut permite să-i ceară demisia lui Liviu Dragnea.
Şi totuşi a fost unul care i-a cerut-o: Valeriu Zgonea. Să faci aşa ceva într-un context în care Liviu Dragnea nu fusese condamnat cu executare echivala cu o sinucidere. Ce l-a apucat pe Valeriu Zgonea? E atît de prost încît să nu sesizeze o stare de spirit a colegilor săi?
Întrebările pe care mi le-am pus după momentul Valeriu Zgonea se bazau pe un adevăr: N-o fi el Valeriu Zgonea Einstein în materie de inteligenţă. Dar o inteligenţă de viclean îi puteam atribui cîtă vreme a ajuns preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedinte executiv într-un PSD care nu duce lipsă de lideri.
Pentru a afla răspunsurile l-am rugat pe Liviu Dragnea să istorisească momentul. Corect, Liviu Dragnea a mărturisit în emisiune că la şedinţa informală a C. E. al PSD de după anunţarea sentinţei Valeriu Zgonea, aflat de a dreapta lui, nu i-a cerut demisia. A îngăimat doar, în conflict cu toţi ceilalţi, că PSD să nu ia pe loc decizia de rămînere a lui Liviu Dragnea în fruntea PSD. De abia ulterior, pe Facebook, Valeriu Zgonea s-a pronunţat pentru demisie. Fireşte, Liviu Dragnea n-a trecut dincolo de varianta care se poate prezenta acum public.
Eu însă, întrebînd în dreapta şi-n stînga, am desluşit enigma comportării lui Valeriu Zgonea în istorica zi de vineri, 22 aprilie 2016. Valeriu Zgonea venise la sediul PSD convins că Liviu Dragnea va fi condamnat cu executare! De unde ştia asta? I se spusese asta. Ce-ar fi însemnat condamnarea cu executare? Păi nimic altceva decît faptul că preşedintele PSD se prezenta la Poliţie, pentru a fi încarcerat, nu înainte de a-şi fi anunţat demisia din fruntea PSD. Şi dacă Liviu Dragnea demisiona, cine rămînea şef, fie şi interimar? Valeriu Zgonea, preşedinte executiv.
Însufleţit de această perspectivă, Valeriu Zgonea s-a prezentat la sediu, a evitat să stea de vorbă cu ceilalţi şi s-a pus pe aşteptat. Se socotea că sentinţa va fi anunţată dimineaţa. A fost anunţată după-masă. În tot acest timp, sigur că va fi cu executare, Valeriu Zgonea aştepta momentul de triumf. Membrii Comitetului Executiv erau acolo. După anunţ, urma să se prezinte acestora şi, evident, să preia şefia PSD.
Anunţul cu suspendarea l-a lovit în moalele capului. Cum şedinţa s-a ţinut imediat, n-a mai putut să-şi revină. Aşa se explică bolboroseala din şedinţă. În plus, n-avusese timp să primească instrucţiuni. Seara, Klaus Iohannis a scris pe Facebook că i-a cerut demisia lui Liviu Dragnea. Valeriu Zgonea a prins culoare în obraji. Mai era o speranţă. Crearea unei atmosfere care să-l oblige pe Liviu Dragnea să demisioneze.
Cererii lui Klaus Iohannis i-au urmat intervenţiile Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA. S-au vîrît în ciorbă şi liderii PNL. Valeriu Zgonea şi-a spus că nu trebuie să piardă ocazia. Astfel se explică intervenţia sa pe Facebook, de data asta, categorică. Liviu Dragnea n-a demisionat. În schimb, a fost demisionat din partid Vasile Zgonea.
Toate acestea nu s-ar fi întîmplat dacă Valeriu Zgonea ar fi înţeles că Istoria e de genul feminin. Şi că e hachiţioasă. Dar Valeriu Zgonea n-avea cum să înţeleagă. El s-a purtat la fel ca Mircea Geoană în 2009. A ţopăit înainte de a vedea ce decide Istoria!
Articolul a fost publicat iniţial pe cristoiublog.ro.
