Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” este o afecţiune psihiatrică destul de rară. Denumirea acesteia provine de la bine cunoscuta poveste pentru copii. Pacienții au o percepere distorsionată a propriului corp sau a lucrurilor din jurul lor, având aceeași senzație ca protagonista poveștii când devenea foarte mică sau uriașă.

Persoanele care suferă de sindromul „Alice în Ţara Minunilor” experimentează o serie de distorsiuni vizuale și auditive. Ei percep lumea din jur diferită și au impresia că unele obiecte sau chiar părți din propriul lor corp se micșorează sau cresc considerabil. Aceștia trec prin experiențe asemănătoare cu micuța Alice din povestea pentru copii scrisă de Lewis Carroll, doar că totul este în imaginația lor.

Sindromul „Alice în Ţara Minunilor”. Când a fost recunoscut

Psihiatrul britanic dr. John Todd a fost primul care a recunoscut și numit acest fenomen medical. În 1955, el a numit afecțiunea sindromul „Alice în Ţara Minunilor” și a prezentat cele trei simptome cheie ale bolii. Potrivit psihiatrului, pacientul are o serie de episoade care durează de la câteva minute până la o zi întreagă.

Simptomele fenomenului sunt clasificate de specialist ca:

• macropsia - obiectele apar mai mari decât în realitate;
• teleopsia - când apar mai departe;
• micropsia - când obiectele apar mai mici decât în realitate.

Dr. Todd a observat multe asemănări între această afecțiune medicală și cartea scrisă de Lewis Carroll. Din acest motiv a numit boala sindromul „Alice în Ţara Minunilor”. Deși psihiatru a recunoscut afecțiunea în 1955, ea este una foarte rară. În literatura de specialitate au fost recunoscute aproximativ 200 de cazuri.

În acești ani, sindromul a fost asociat cu o varietate de alte afecțiuni medicale, inclusiv migrene, epilepsie, accidente vasculare cerebrale și traumatisme craniene. Mulți medici au comparat sindromul cu aurele neliniștitoare care pot apărea înaintea unei migrene.

Simptomele acestei afecțiuni

Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” se caracterizează prin impactul asupra experiențelor perceptive ale pacienților. Unii au experiențe distorsionate asupra propriului lor corp, percepându-se diferit în raport cu lumea din jurul lor. Pentru ei, anumite părți ale corpului par să li se micșoreze sau să li se mărească. Alți pacienți trăiesc aceste experiențe în raport cu un spațiu din jurul lor. Pentru aceștia, o începe pare să devină nefiresc de mare sau poate să fie o miniatură, ca o casă de păpuși.

Simptomele sunt diferite de la un pacient la altul. Dacă unii experimentează o serie de distorsiuni cu privire la obiecte sau părți ale corpului, pentru alții lucrurile stau diferit. Pentru unii pacienți există distorsiuni de timp sau sunete. Anumite obiecte par să se miște mai repede sau mai încet decât în realitate. Alții au senzații distorsionate cu privire la sunetele din jurul lor.

Pacienții diagnosticați cu acest sindrom trăiesc o serie de senzații suprarealiste. Cu toate acestea, specialiștii spun că ele nu au nicio legătură cu halucinațiile sau cu problemele de vedere.

Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” apare frecvent la copii

Afecțiunea este mai frecventă în rândul copiilor. Specialiștii care s-au ocupat de pacienți spun că simptomele sindromului se diminuează pe măsură ce anii trec. Pentru unii trecerea de la copilărie la adolescență le schimbă percepții și nu mai au experiențe distorsionare. Pentru alții, aceste simptome rămân și apar în valuri, apoi pleacă, revenind câțiva ani mai târziu.

Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” pare să fie asemănător cu experiențele trăite de protagonista poveștii scrisă de Lewis Carroll. Autorul descrie simptomele acestei boli sub forma unor aventuri, așa că mulți se întreabă dacă nu a experimentat el însuși aceste episoade de distorsionare a realității.

Dovezile arată că Carroll s-a consultat cu un oftalmolog în legătură cu tulburările vizuale pe care le resimțea în timpul migrenelor sale continue. În jurnalele sale spune că aceste experiențe erau însoțite și de alte simptome. Într-o însemnare din jurnal, Carroll a descris „acea ciudată afecțiune optică de a vedea fortificații în mișcare, urmată de o durere de cap”. Această precizare sugerează o posibilă legătură cu boala rară, însă toate acestea sunt doar speculații, potrivit Wikipedia.