Rezultatul primei zile de proteste a fost demisia Președintelui Parlamentului Georgian, Irakli Kobakhidze, 240 de persoane rănite din care peste 100 rămase spitalizate, două persoane care și-au pierdut câte un ochi din cauza gloanțelor de cauciuc trase de poliție în fațele protestatarilor care au luat cu asalt Parlamentul, și peste 15.000 de oameni în stradă care cer demisia ministrului de Interne, a celui al Securității Naționale, alegeri anticipate și eliminarea de la putere a Partidului Visul Georgian al multimiliardarului Bizdina Ivanishvili care a adus rușii să umilească poporul georgian la el acasă.

 

Totul a pornit de la organizarea Reuniunii Interparlamentare a Ortodoxiei, altfel un format propus de către Grecia, dar care s-a dovedit, în fapt, un instrument confiscat de Rusia în abordarea sa neo-imperială pe bază pan-ortodoxe și velicoruse. Greșeala autorităților a fost aceea de a organiza forumul și de a permite sosirea delegației ruse. Șeful acesteia, Serghei Gavrilov – un deputat comunist rus despre care presa afirmă că a luptat în primele războaie separatiste din Abhazia în 1990-1992 și Transnistria, deși el neagă acest fapt și-l consideră, evident, fake news – s-a așezat în scaunul Președintelui Parlamentului georgian, s-a adresat în rusă(nu în engleză sau o limbă de circulație internațională) și a perorat într-un mesaj ce preamărea ortodoxismul pan-slavist velico-rus. În fața acestui discurs, deputații opoziției georgiene au sărit la tribună, l-au împroșcat cu apă, i-au luat foile și au dat să-l prindă, în timp ce acesta a fugit protejat de forțele de ordine ale Parlamentului.

 

Cum ședința a fost televizată, atât a trebuit ca, în fața clădirii Parlamentului să se adune o mulțime enormă care a forțat intrarea pentru a-l prinde pe cel care sfidase direct o națiune mândră precum cea georgiană. Mulțimea a cerut demisia Președintelui Parlamentului, dar și a celor două ministere și instituții care trebuiau să prevină o asemenea sfidare simbolică, din chiar Parlamentul Georgiei, din fotoliul Președintelui – Ministerul de Interne și cel al Securității. Confruntările dintre manifestanți și forțele de ordine s-au soldat și cu rănirea a peste 80 de polițiști, protestatarii nu au pătruns în Parlament dar au fost loviți cu gloanțe de cauciuc și gazați, dar și furia ca urmare a represiunii a crescut dramatic, iar ținta a fost partidul de guvernământ care dă actualul guvern și actuala majoritate, fiind considerate o unealtă a Rusiei care a permis această nebunie.

 

Nu e vorba, chiar și reprezentanții oficialităților au reacționat. Președintele georgian Salome Zurabishvili, a susținut că Rusia e un ocupant și că acțiunea de la tribună e o provocare inacceptabilă, dar că ea nu trebuie să se răspândească și către partidul de guvernământ, Visul Georgian. Ea a notat că e vorba despre o componentă de război informațional a Rusiei, mai periculoasă decât războiul clasic chiar, și că Rusia a orchestrat provocarea pentru a destabiliza Georgia. Și partidul de guvernământ a sancționat gestul de la tribună și l-a sacrificat pe Președintele Parlamentului, crezând că satisfacerea uneia dintre cererile opoziției ar liniști mulțimea. Însă protestatarii sunt atât de furioși – și pe seama manipulării și furtului invocate la alegerile prezidențiale recente, când candidatul opoziției ar fi trebuit, de fapt, să câștige – încât au răbufnit și au pus scandalul direct pe umerii actualei puteri.

 

Reacțiile nu au întârziat nici în Rusia. De la calificări de “provocări rusofobe” și naționaliste, presa și comunicatele oficiale au abundant iar adjunctul ministrului de Externe, Grigori Karasin a sancționat acțiunile considerate unele împotriva propriilor parlamentari ruși, aflați în vizită oficală, și a căror Securitate cădea în sarcina gazdelor georgiene. Vladimir Putin a anulat toate zborurile aeriene spre Tbilisi, apoi a anulat orice zbor al companiilor georgiene spre spațiul aerian rus. Ulterior au apărut informații și despre o echipă a postului de televiziune oficial Russia 24 care ar fi fost maltratată și agresată în Tbilisi.

 

Oricum spiritele rămân inflamate și departe de a se fi liniștit. Explozia de proteste spontane a demonstrat sentimentele reale de mânie și repulsie față de ocupantul rus și agresorul rus, cum îl califică președinta Georgiei, în ciuda unor pași de apropiere economică, comercială și unor tentative de normalizare a situației. Georgienii sunt în continuare frustrați după războiul ruso-georgian de acum 11 ani, în urma căruia au pierdut de fapt Abhazia și Osetia de Sud, regiuni și teritorii ale sale, care s-au auto-declarat state independente, recunoscute unilateral de către Rusia și câțiva clienți ai săi și alipite, de facto, teritoriului rus, cu trupele ruse asigurând și “frontiera”/de fapt linia de contact cu partea din Georgia aflată sub controlul autorităților legitime.

 

Tensiunile ruso-georgiene au crescut dramatic, existând temerile că, oricând, Rusia ar putea să mai umble la mișcarea zonei pe care o controlează, eventual chiar să încerce o provocare urmată de un nou atac înspre Tbilisi. Acumularea gesturilor inamicale și a declarațiilor inflamante între cele două părți ar putea fi un indicator în acest sens. Cât despre actuala putere, făcută responsabilă de evoluțiile curente, postura sa este delicată atunci când încearcă să se afirme drept reprezentant al nemulțumirii publice împotriva gestului de frondă al șefului delegației ruse, tolerat de un reprezentant propriu, dar în același timp să evite încasarea costurilor de imagine prin asocierea cu respectiva provocare. Or aici lucrurile sunt dificile iar exercițiul de comunicare nu a fost convingător. Mai mult, dacă protestele se amplifică, se cronicizează și se extind – cuprind deja trei orașe, Tbilisi, Kutaisi și Batumi – posibilitatea de a evita costuri politice sau chiar decont în varianta unor alegeri anticipate e destul de dificilă.