Marea Britanie ocupă o nedorită poziție secundă în clasamentul țărilor cu cele mai multe decese provocate de Covid-19. Dornici să abordeze și criza de sănătate din perspectiva revoluției împotriva rasismului, jurnaliștii de la ziarul de stânga The Guardian au analizat decesele provocate de SARS-Cov-2 în funcție de etnia, sexul și vârsta victimelor.
Pe baza datelor puse la dispoziție de Office for National Statistics (ONS) pentru cele 50 000 de decese înregistrate în Anglia și Țara Galilor, jurnaliștii britanici recunosc că bătrânii prezintă cele mai mari riscuri. Astfel, din fiecare 100 de oameni care mor de Covid-19, 88 au peste 65 de ani și numai 2 sub 50. Asta, probabil, susțin ziariștii de la The Guardian, pentru că sistemul imunitar slăbește odată cu vârsta.
Pănă aici, nimic de obiectat, următorul pasaj al articolului începe. însă, să ridice semne de întrebare. „Unul dintre următorii factori de risc cei mai puternici din Anglia și Țara Galilor este etnia. Persoanele de culoare reprezintă doar 3% din populație, dar reprezintă șase din 100 de decese coronavirus. Prezintă, așadar, de patru ori mai multe riscuri de a muri din cauza Covid-19 decât albii. Asta înseamnă că dacă o persoană moare din coronavirus dintr-un grup de 100 de oameni albi vor fi patru care mor dintr-un grup de 100 de oameni negri”.
Explicațiile pe care le oferă jurnaliștii Anna Leach și Glenn Swann acestor cifre au mai multă legătură cu ideologia neo-marxistă care îi însuflețește decât cu rigoarea științifică: ”Acest lucru nu se datorează factorilor genetici, dar este probabil să fie rezultatul privațiunilor și al factorilor de mediu. Stresul cauzat de rasism poate, de asemenea, determina o sănătate mai precară, făcându-i mai vulnerabili la coronavirus”.
O parte a explicației, cea legată de sărăcie stă în picioare, fără îndoială. Ca medie, imigranții sunt mai puțin avuți decât populația autohtonă. O recunosc, de altfel, și jurnaliștii de la The Guardian, când afirmă: „Coronavirusul a lovit mai tare oamenii săraci. Acesta este următorul factor cel mai important. Persoanele din cele mai defavorizate zece procente din Anglia reprezeintă 11 din 100 de decese.
Cele mai bogate 10 procente înregistrează opt din fiecare 100 de decese coronavirus”. Aceste diferențe, recunosc autorii, nu au o legătură cu pandemia, ci sunt o tendință clară în ceea ce privește speranța de viață: „În Anglia, cei mai bogați oameni trăiesc în medie opt ani mai mult decât cei mai săraci”.
Explicațiile celor doi autori se schimbă ca prin farmec în ceea ce privește repartiția pe sexe. Recunoscând că „din 100 de decese cu coronavirus în Anglia și Țara Galilor, bărbații constituie 57”, Anna Leach și Glenn Swann scriu: „Unele teorii au atras diferențele biologice - faptul că femeile pot avea sisteme imunitare mai puternice. Alții sugerează că diferențele de comportament pot fi o cauză, de la fumat la igienă”.
Cu alte cuvinte, „patriarhul alb” (inamicul numărul 1 al progresiștilor) moare din cauza faptului că e fumător și certat cu igiena, în vreme ce victima de culoare se stinge din cauza suferințelor provocate de rasism.
Cu astfel de premise științifice, concluzia The Guardian nu poate fi decât una singură: “Obținerea de noi informații despre toți acești factori, de la etnie la gen, ar putea să facă mai multă lumină asupra evoluției bolii și a inegalităților din țara noastră în ceea ce privește îngrijirea sănătății”.
Nu e prima oară când ziarul respectiv dă glas unor speculații de acest fel. Într-un articol intitulat sugestiv „Genetica nu este motivul pentru care mai multe persoane BAME (Black, Asian and Minority Ethnic) mor de coronavirus: rasismul structural este”, un anume Winston Morgan (lector în Toxicologie și Biochimie Clinică la Universitatea East London) încearcă să ne convingă de teza neomarxistă că rasele nu există și că diferențele de mortalitate între albi și minoritățile rasiale nu se explică din punct de vedere biologic.
Răspunsul la toate aceste teorii a venit, însă, cu ceva vreme în urmă de la un savant recunoscut internațional, David Reich: “Este adevărat că termenul rasă este o construcție socială! Este de asemenea adevărat, așa cum a scris Dr. Lewontin, că populațiile umane sunt remarcabil de similare una cu cealaltă din punct de vedere genetic.
Dar, de-a lungul anilor, acest consens s-a transformat, ajungând fără îndoială să semene cu o dogmă. Această dogmă susține că, în medie, diferențele genetice între persoanelor grupate în funcție de rasă sunt atât de neînsemnate în raport cu trăsăturile biologice semnificative, încât aceste pot fi ignorate.
Dar dogma merge chiar mai departe și susține că ar trebui să fim prevăzători și neliniștiți în ceea ce privește orice cercetare despre diferențele dintre populații. Îngrijorarea este că aceste cercetări, indiferent de cât de bine intenționate sunt, se află pe o pantă alunecoasă care le poate transforma într-un argument pseudoștiințific despre existența unor diferențe biologice.
Iar aceste diferențe ar putea fi folosite pentru a justifica lucruri precum comerțul cu sclavi, politicile de eugenie(ameliorarea genetică a umanității prin măsuri ca sterlizarea și interzicerea procreării pentru anumite categorii etc n.r.) sau uciderea de către naziști a șase milioane de evrei”.
David Reich nu este nici un cripto-nazist, nici un susținător al supremației albilor. Nici nu ar avea cum. S-a născut într-o familie de origine evreiască. Mama sa este sora lui Avi Weiss, unul dintre cei mai importanți rabini din America, iar tatăl său a fost primul director al Memorialului Holocaustului.
Cu o asemenea origine, briliantul David Reich și-a putut permite să spună adevărul: "În calitate de genetician, știu că nu mai e posibil să ignorăm diferențele genetice, ca medie, dintre rase”. Nu e vorba, în niciun caz, de superioaritatea unei rase sau a alteia, ci de moștenirea genetică pe care o purtăm fiecare din noi, moștenire care implică anumite vulnerabilități.
Acesta este, de altfel, și motivul pentru care această așa-zisă luptă cu rasismul împinsă pe plan științific face mult mai mult rău decât bine. Iată ce scrie David Reich: ”Studii genetice recente au demonstrat că diferențele dintre populații nu constau numai în determinanții genetici ai unor trăsături simple, cum ar fi culoarea pielii, ci și în trăsături mai complexe precum dimensiunile corporale și susceptibilitatea la boli.
De exemplu, știm acum că factorii genetici ajută la explicarea motivului pentru care nord-europenii sunt mai înalți în medie decât sud-europenii, de ce scleroza multiplă este mai frecventă la europenii americani decât la afro-americanii și de ce e exact invers în ceea ce privește boala renală în stadiu final”. A ignora aceste particularități, înseamnă să pui viața unor oameni nevinovați în primejdie numai ca să nu cumva să aduci atingere dogmei sacrosante,