Pentru a asigura o guvernare eficientă a Trasilvaniei, dar și pentru apărarea împotriva turcilor, împăratul Ferdinand I a trimis în Transilvania, la1551, un număr considerabil de soldați, sub conducerea generalului italian Giovanni Baptista Castaldo.
În aceste condiții Castaldo aprecia că șansele de a rezista în fața unui atac din partea turcilor și a celor doi voievozi români erau foarte slabe.
Castaldo s-a implicat în toate sferele de conducere ale Principatului, de la administraţie şi armată, până la domeniul politic.
Astfel, noul conducător al Transilvaniei reuşeşte să îi înlăture de pe tron pe domnitorul Moldovei, Ştefan Rareş, şi pe cel al Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul.
Ne puteți urmări și pe Google News
În locul acestora au fost numiţi apropiaţi ai generalului, care aveau, practic, rolul unor vasali aflaţi în slujba împăratului habsburgic.
Cu toate că aceștia au avut viață scurtă la conducerea celor două țări, italianul îşi atribuie titlul de Restituor Daciae (Unificatorul Daciei).
Mai mult decât atât, din această perioadă datează medalii, care prezintă, pe revers, următorul text în limba latină: „Captis Subactis Fusisque Regibus Navarae Daciae Et Olim Persarum Turcarum Duce” (Regatele Navarrei şi Daciei, aflate sub stăpânire turcească, au fost cucerite, subjugate şi înfrânte).
Castaldo a bătut și o medalie în care, bineînţeles, apare chipul său înconjurat de textul în latină „Ioan Baptista Castaldus comandant suprem” iar pe revers imaginea sa în costum antic roman, întinzând mâna unei femei aşezate, simbolizând Dacia şi înconjurat de textul, tot în latină: „Restauratorul cel mai bun al Daciei”.
În 1556, Castaldo părăseşte Transilvania, rămânând cu iluzia că refăcuse Dacia.
Că n-a fost așa o dovedesc următoarele întâmplări.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
