Susținând că administrația de la București sprijină sancțiunile propuse de Consiliul de Securitate al ONU împotriva Iranului, Traian Băsescu a declarat că "România va fi un partener loial al NATO și al Israelului", deși încă "nu e momentul să vorbim de un conflict".

"Respingem ideea ca un stat ca Iranul ar putea să dețină armament nuclear", a subliniat președintele României în fața omologului său israelian.

"Întâlnirea a fost o continuare a discuţiilor purtate anul trecut când am vizitat Israel. Discuţiile au vizat cooperarea bilaterală dintre România şi Israel, cooperare care vizează sectorul militar, educaţie, tehnologic, afaceri, turism", a mai spus şeful statului.

În acelaşi timp, Băsescu a indicat că a purtat discuţii cu preşedintele Israelului şi pe subiectul conflictelor din Orientul Mijlociu. "Am sugerat preşedintelui Shimon Peres reluarea negocierilor cu Palestina şi Siria", a spus Băsescu, felicitat apoi de şeful statului Israel pentru că susţine pacea în Orientul Mijlociu.

"Vă mulţumesc pentru implicarea în ancheta tragediei din Bucegi. Vreau să vă transmit aprecierile mele şi în nume personal. V-aţi ocupat personal de această problemă, astfel încât soldaţii căzuţi să se poate întoarce cât mai repede în Israel", a spus Shimon Peres.

În cadrul ceremoniei de la Cotroceni, cei doi şefi de stat au trecut în revistă Garda de Onoare şi au fost intonate imnurile de stat ale celor două ţări. Preşedintele Statului Israel a a depus apoi o coroană de flori la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol şi a semnat apoi în cartea de onoare a Regimentului 30 Gardă şi Protocol "Mihai Viteazu".

Shimon Peres efectuează o vizită de stat în România, în perioada 11 – 13 august, la invitaţia preşedintelui Traian Băsescu.

CONTEXTUL

Ce vor evreii. Ce vor palestinienii

Reluarea negocierilor directe dintre Israel şi Autoritatea Palestiniană este, de aproape un an de zile, una dintre cele mai importante teme aflate pe agenda internaţională. Chiar relaţiile diplomatice pe linia Ierusalim-Washington s-au alterat sensibil în această perioadă, după ce la începutul anului administraţia americană a pledat extrem de vocal pentru cauza palestiniană.

Lucrurile au ajuns până în punctul în care premierul israelian Beniamin Netaniahu a fost efectiv umilit în martie de Barack Obama, în cadrul unei vizite oficiale la Casa Albă. Israelul şi-a jucat însă partitura, rezistând cu folos presiunilor diplomatice: în iulie, la o nouă vizită a lui Netaniahu la Washington, preşedintele american a susţinut mult mai temperat reluarea negocierilor cu Autoritatea Palestiniană.

Într-o analiză dedicată vizitei din iulie a lui Beniamin Netaniahu la Washington, EVZ a anticipat parametrii reluării dialogului dintre palestinieni şi evrei: „Ştiind că Obama nu va renunţa la planul său de a sprijini crearea unui stat palestinian, Ierusalimul a forţat lucrurile în direcţia în care, chiar dacă acceptă negocieri directe cu partea arabă, problema temperării avântului musulman va cădea în sarcina administraţiei americane. Locatarii de astăzi ai Casei Albe vor trebui să le explice arabilor de ce Israelul va rămâne în graniţele fixate după Războiul de Şase Zile din 1967, şi nu în interiorul celebrei Linii Verzi din 1949”.

Iar ieri, premierul israelian a respins categoric orice precondiţie impusă reluării negocierilor, indicând că Israelul nu va accepta niciodată să discute cu Autoritatea Palestiniană decât în contextul graniţelor fixate după 1967.

  • Pe 15 mai 1948, la o zi după declararea independenţei Israelului, armatele celor patru ţări arabe vecine – Egipt, Siria, Irak şi Liban – au atacat noul stat evreu. Războiul s-a încheiat în martie 1949 cu un armistiţiu care impunea, oficial, celebra "Linie Verde" (echivalentă poziţiilor pe care se aflau armatele implicate) ca graniţă între entităţile beligerante. Pacea a durat până în 1967, când Israelul, plecând de la premisa că un asalt asupra sa este iminent, a atacat forţele egiptene, iordaniene şi siriene. Urmările Războiului de Şase Zile – teritoriile palestiniene Fâşia Gaza, Cisiordania şi Ierusalimul de Est (care găzduieşte principalele obiective religioase ale oraşului) intrate sub control israelian – au modificat fundamental geopolitica Orientului Mijlociu şi continuă să-şi perpetueze efectele în prezent.

O altă problemă presantă în context este şi reluarea recentă a evacuărilor forţate din Ierusalimul de Est, operate de autorităţile israeliene în cartierele arabe ale Oraşului Sfânt. Ce şanse concrete au negocierile, în condiţiile în care Israelul “colonizează” teritoriile palestiniene?

Practic, statul evreu are acum toţi aşii în mânecă: amânând la nesfârşit negocierile, Autoritatea Palestiniană se va trezi în postura reclamantului care pierde, în fiecare zi, felii din teritoriul revendicat. Iar unul din obiectivele fundamentale ale mandatului lui Barack Obama – rezolvarea conflictului israelo-palestinian prin apariţia unui nou stat – ar suferi un eşec de proporţii.

  • Zona de est a Ierusalimului a fost anexată de Israel după Războiul de Şase Zile din 1967, deşi comunitatea internaţională nu recunoaşte jurisdicţia statului evreu asupra teritoriului. Zona găzduieşte cele mai importante obiective religioase ale oraşului şi este reclamată de Autoritatea Palestiniană ca destinaţie pentru viitoarea capitală a entităţii statale visate de arabi. Politica de „colonizare” a Israelului din regiune indica însă destul de clar faptul că evreii nu sunt dispuşi să renunţe la Ierusalimul de Est, iar eventualitatea unor negocieri directe cu partea palestiniană ar exclude din start această posibilitate.