"Berevoieşti", "Frumuşanu", "soţii Teodorovici", "Dumitru Tinu", toate au trecut prin filtrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (INEC).

În pragul aniversării a 50 de ani de expertize criminalistice, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice se poate lăuda cu o sumedenie de cazuri soluţionate şi cu o prezenţă respectabilă în cadrul European Network of Forensic Science Institutes, reţeaua internaţională a experţilor criminalişti din Europa.

Elodia a fost ignorată Spre deosebire de cazurile care au făcut vâlvă de-a lungul anilor, Elodia nu s-a aflat niciodată pe lista INEC. Din lipsă de probe şi din motive de profesionalism. Directorul institutului, Cristian Dumitrescu, spune că, în acest caz, angajaţii săi sunt simpli spectatori: „Asistăm la el ca orice român. În faţa televizorului. Cu cât eşti mai specializat, cu atât mai mult profesionalismul te obligă să fii extrem de reţinut atunci când nu există probe concrete. Legat de acest caz, am înţeles totuşi că există anumite obiecte, dar noi nu am fost implicaţi“.

Aparatură ca în filme

În urmă cu zece ani, experţii criminalişti din România nici nu visau că vor ajunge să soluţioneze anumite cazuri pentru care singura rezolvare ar fi fost un miracol, prin care făptaşul să recunoască tot, în scris.   Deşi nu au încă un statut profesional, ca poliţiştii, spre exemplu, experţii INEC se bucură în prezent de una dintre cele mai performante baze tehnologice din Europa, mulţumită unui credit guvernamental. „S-au achiziţionat aparate specifice de laborator mai sofisticate decât cele pe care publicul le poate vedea la televizor, în serialele de profil“, spune directorul INEC. Institutul se confruntă, în schimb, cu un deficit de personal pentru anumite genuri de investigaţie, cum este şi cazul înregistrărilor audiovideo, unde nu există decât un singur expert. Pentru tinerii care iubesc romanele poliţiste, enigmele şi spiritul de aventură, INEC a scos, de curând, 16 posturi la concurs.

Fiecare caz, un roman poliţist

„Criminalistica este o muncă de observaţie. Chiar dacă şi restul oamenilor văd aceleaşi lucruri, avantajul specialistului este că ştie să vâneze anumite particularităţi ale cotidianului, la care se adaugă îndemânarea pe care o capătă, cu trecerea timpului“, explică Dumitrescu diferenţa dintre experţii criminalişti şi detectivii de ocazie. „Cazurile cu mai mulţi factori sunt romane poliţiste, iar restul pot fi văzute ca nişte schiţe sau nuvele“, glumeşte directorul INEC, specializat, din 1986, în expertiza scrisului şi a documentelor şi pasionat de expertiza balistică, despre care spune că este solicitată sporadic, mai mult în accidentele de vânătoare. În schimb, experţii institutului au de-a face cu alte solicitări, după care s-ar putea face cu uşurinţă o radiografie a societăţii noastre: ne accidentăm în trafic şi semnăm documente false pentru terenuri şi case.

„Falsificatorului i-a scăpat un mic detaliu“

Marilena Chivu lucrează de 12 ani în cadrul institutului şi, ca expert criminalist de gradul I, a văzut multe. „Un caz care îmi vine acum în minte este cel al unei chitanţe falsificate în întregime. Munca falsificatorului nu a fost deloc uşoară, pentru că a presupus compunerea, prin tehnica de colaj, a unui text. A folosit cuvinte sau expresii din acte autentice, le-a scanat, le-a inserat în pagină. Semnăturile, de asemenea, erau scanate după cele autentice.   Pentru a da patină actului (se prezuma că datează de aproximativ 60 de ani), l-a tratat termic. În plus, falsificatorul a avut la dispoziţie acte autentice din perioada respectivă şi a încercat să redea nuanţa de culoare a cernelii, atât din setările computerului, cât şi prin manopere ce privesc cartuşul de toner al imprimantei. Singurul lucru care îi scăpase a fost că existăm noi, experţii criminalişti“, povesteşte experta unul dintre cazurile în care „a făcut lumină“. La INEC, fiecare speţă este o poveste. Povestea unor oameni care-şi caută dreptatea sau, de ce nu, a altora care se presupune că au încălcat legea.

TEHNICĂ

Accidentele, cercetate tridimensional

Florin Ruşitoru are 46 de ani şi este inginer jurist, expert criminalist de gradul I în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. Activitatea sa se desfăşoară în domeniul accidentelor de circulaţie, specialitate care, în ultimii ani, a fost profund tehnicizată prin apariţia programelor de calculator. „Prin intermediul acestora, acum se pot studia deplasările vehiculelor în coordonate bidimensionale (2D) şi vizualizări animate în coordonate tridimensionale (3D).

Simularea este o operaţiune complexă, se derulează pe parcursul a câtorva zile, timp în care sunt verificate sute de variante, până când marja de eroare dintre situaţia reală şi cea simulată se apropie de cea minimă admisă. Valoarea acestor aplicaţii este dată de obiectivitatea asigurată, desigur, în limitele preciziei datelor introduse“, explică inginerul jurist mecanismele activităţii sale. Una dintre problemele importante rezolvate cu ajutorul acestor programe este că stabilesc locul impactului dintre vehicule şi implicit cel al conducătorului auto care, depăşind axul drumului, a generat accidentul.   DIN CULISE

Daţi în judecată de infractori

Florin Ruşitoru crede despre meseria sa că este „captivantă şi trădătoare“. „Activitatea de expertiză criminalistică în sine nu-ţi oferă răgazul de a te plictisi. De obicei, pentru finalizarea unui raport trebuie să încerci permanent o altă rezolvare, cât mai pertinentă. Este o meserie captivantă, care, însă, dacă nu o iubeşti şi nu i te dedici profund, te poate trăda. Se ajunge adesea la un întreg şir de concluzii contradictorii sau chiar eronate, care pot genera prelungiri inutile ale actului judiciar. Chiar şi în condiţiile în care te comporţi cât mai profesionist, marile probleme apar de la părţile nemulţumite de raportul de expertiză“, spune expertul. Printre riscurile meseriei se numără şi cel de a fi târât prin tribunale. „Nu puţine sunt cazurile în care experţii criminalişti sunt daţi în judecată pentru abuz în serviciu sau fals în înscrisuri oficiale, chiar dacă, până acum, niciun expert criminalist nu a fost găsit vinovat de asemenea fapte“. Timpul de lucru este limitat, iar uneori poţi ajunge la capătul răbdării. „Pe capul expertului se îngrămădesc dosarele care-şi aşteaptă expertiza, iar cvasipermanenta «hărţuială» a proceselor poate fi deosebit de tracasantă“, dezvăluie Florin Ruşitoru presiunile meseriei de expert criminalist.

ISTORIC Jumătate de secol în slujba legii

În România, criminalistica s-a conturat odată cu înfiinţarea primului institut de medicină legală, în 1883, la iniţiativa Minei Minovici, şi a primei şcoli de poliţie ştiinţifică, un serviciu-anexă al institutului, influenţat de modelul şcolilor ruseşti şi franţuzeşti. În anul 1958 este înfiinţat Laboratorul Central de Expertize, în cadrul căruia activau, iniţial, câţiva experţi grafici.   Cu timpul, aria genurilor de investigaţii a fost lărgită cu dactiloscopia, traseologia, balistica sau expertizele audio şi video. Actualul Institut Naţional de Expertize Criminalistice al Ministerului Justiţiei s-a înfiinţat în 1998, având în subordine patru laboratoare interjudeţene, la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara.

Tradusă în termeni populari, criminalistica presupune „observarea şi interpretarea logică a urmelor - serologie, amprente digitale, identificarea armei sau a falsurilor etc“. Pentru a te numi criminalist, trebuie să ştii însă, înainte de toate, cine este Sherlock Holmes, din romanele lui Conan Doyle, şi nu „cine a omorât-o pe Elodia“.

ANIVERSARE. INEC sărbătoreşte luna aceasta 50 de ani de expertize criminalistice