Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Temelia și Vocea Bisericii. Marea sărbătoare a celor doi Apostoli este pe 29 iunie!

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt doi mari sfinți, considerați Părinți ai Bisericii. Dar de unde vin ei și cum au ajuns să fie celebrați în aceeași zi?

Sfinții Apostoli: drumul lui Simon devenit Petru

Iconografia creștină îi arată pe cei doi sfinți unul lângă altul și chiar îmbrățișați, ca semn al unirii lor în credință. Se știe că ei au fost diferiți ca formație culturală și origine. I-a unit însă, Hristos, în contexte diferite. Simon, pescarul de Lacul Ghenizaret (Tiberiada sau Marea Galileii) era fratele lui Andrei. Pe Andrei îl chemase primul la apostolie, Mântuitorul, Petru acceptând și el. Hristos l-a ales pentru că Petru a ascultat să arunce mrejele pescărești când Hristos l-a rugat, deși ei toată noaptea se chinuiseră în zadar.

Petru a fost numit de Hristos „Kifa” adică Petrus în latină, de la „petra-piatră” (kamena în slavă). El a fost considerat piatra de temelie a Bisericii. Și totuși, Petru a fost un om grăbit și contradictoriu în declarații.

La arestarea lui Hristos, a tăiat cu sabia urechea unui soldat roman, iar Hristos i-a prezis că va muri de sabie, fiindcă cine scoate sabia primul, de sabie piere.  S-a dezis de Hristos când a fost arestat, iar la Schimbarea la Față voia să sape colibe pentru Moise și Ilie, alături de Hristos pe Muntele Tabor. Petru s-a căit de fiecare dată și a fost iertat. Chiar și când trebuia să dea piept cu romanii care îl vor martiriza, Petru a avut un moment în care ar fi vrut să fugă. Vedenia lui Hristos din nou pe Drumul Crucii care i-a spus că se va răstigini a doua oară pentru necredința lui Petru, l-a făcut pe acesta să se întoarcă și să sufere martiriul.

Sfinții Apostoli: drumul lui Saul  devenit Pavel

Sfântul Apostol Pavel era un evreu grecizat, era un intelectual anticreștin. Se numea Saul din Tars (Cilicia, granița turco-siriană de azi) și critica dogma creștină. A făcut parte din juriul care a decis lapidarea Sfântului Arhidiacon Ștefan. Asta se petrecea deja după Înălțarea la Cer și după Cinzecime sau Rusalii. Saul din Tars nu era nici în cei 70 ucenici din rândul cărora au fost aleși Apostolii. Pe drumul spre Damasc, Saul din Tars este orbit brusc. Hristos i se arată și îl întreabă: „Saule pentru ce mă prigonești?”.

După 7 zile de pocăință, lui Saul îi revine vederea, se botează și devine creștin. Saul este numit Pavel. Are un număr mare de epistole către Colosseni, Efeseni, Corinteni, Romani, face călătorii misionare în Orient și la Roma. Este însoțit de Apostolul Luca, inclusiv la Roma, Luca fiind doctor care i-a îngrijit sănătatea. Elocința lui Pavel, convingerea pe care o sădea în mintea oamenilor au dus la transformarea sa în Vocea Bisericii.  Datorită lui, Duhul Sfânt a grăit mai bine, datorită lui, creștinismul a avut vocația universalității.

Nero, împăratul tiran a decis să îi martirizeze pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Au fost martirizați în locuri diferite. Petru, lovit de sabie, pe locul unde azi e Vaticanul, iar Pavel, în aceeași zi a anului 67 d.Hr., 29 iunie, răstignit pe o cruce cu capul în jos la cererea sa, în apropierea Vaticanului, la fostul circ roman al lui Caligula.

Faptele Apostolilor și Epistolele arată truda și jertfa de sine ale celor doi Mari Apostoli și Părinți ai Bisericii: Sfinții Petru și Pavel.