Sfântul Efrem Sirul s-a născut în jurul anului 306 în Nisibis, Siria. De tânăr, este hirotonit diacon și arată un uriaș talent poetic pe care îl pune în slujba lui Dumnezeu.
De aceea, i s-a spus „Harpa Duhului”. În vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), Nisibis este cedat perșilor, iar Efrem se refugiază la Edessa, unde trece la Domnul în 373 sau 379. De la el ne-au rămas circa 400 de imne și o serie de predici și scrieri teologice. Însă cea mai cunoscută creație a sa este rugăciunea care-i poartă numele: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie! Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii tale! Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca sămi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
