Sfântul Mucenic Trifon a fost binecuvântat încă din copilărie cu darul facerii de minuni.

Când avea 17 ani a vindecat-o pe Gordiana, fiica împăratului roman Gordian al III-lea (238-244).

Reîntors acasă de la Roma, Trifon a început să propovăduiască credința în Hristos prin satele Frigiei, săvârșind vindecări minunate.

Sfântul va avea parte de un sfârșit mucenicesc în anul 250. Acesta a avut loc în vremea prigoanei împotriva creștinilor declanșată de împăratul Decius (241-251).

Trifon a fost prins la Niceea împreună cu alți tineri creștini și întemnițat din porunca lui Aquilinus, prefectul Orientului.

Toate încercările – promisiuni și torturi – de a-l face pe tânărul Trifon să renunțe la credința în Hristos au fost inutile.

În final, Aquilinus a poruncit ca Trifon să fie decapitat. Înainte de execuție, Sfântul I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru nevoințele pe care i le-a dat. El L-a rugat să-i miluiască pe toți cei care îl vor chema în ajutor:

„O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor și Împărate al împăraților, cel mai sfânt decât toți sfinții, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit a-mi împlini fără șovăială ostenelile nevoinței.

„Iar acum mă rog Ție ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine și să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinții Tăi îngeri să mă călăuzească în sălașul Tău preaminunat și să mă facă moștenitor Împărăției Tale celei preadorite.

„Primește sufletul meu și auzi rugăciunile tuturor celor ce Îți vor aduce Ție jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânșii, din locașul Tău cel sfânt, și dăruiește-le lor darurile Tale cele bogate și nestricăcioase, căci Tu ești Unul bun, milostiv și dătător de bine, în vecii vecilor. Amin!”

Apoi, și-a dat sufletul înainte ca sabia să apuce să-i atingă gâtul.

Sfântul Mucenic Trifon este cunoscut ca ocrotitor al ogoarelor, viilor și grădinilor. Aceasta, deoarece, într-o primăvară, a salvat prin rugăciune culturile locuitorilor din Campsada, invadate de lăcuste.

Un fragment din moaștele sale se află la Biserica bucureșteană Cărămidarii de Jos, din sectorul 4, malul drept al Dâmboviței, la podul Timpuri Noi. Aceasta are și hramul Sfântului Mucenic Trifon.