Anul trecut am pomenit în această rubrică de Sfântul Macarie Romanul, sărbătorit în calendarul nostru ortodox pe 23 octombrie, care a salvat de la moarte doi pui de lei rămaşi orfani de mamă, hrănindu-i şi îngrijindu-i până s-au făcut mari, când aceştia nu s-au mai despărţit de părintele lor adoptiv, rămânând în preajma lui şi arătându-i cinstire şi devotament.
Pe 19 ianuarie sunt prăznuiţi în acelaşi sinaxar alţi doi sfinţi cu numele de Macarie (Makarios = Fericitul), care au trăit în secolul al IV-lea: Sf. Macarie cel Mare (+390) şi Sf. Macarie Alexandrinul (+395).
Erau amândoi egipteni, pustnici şi asceţi, întocmai ca şi celălalt Macarie, prietenul leilor.
Cel de-al doilea Macarie, zis şi Alexandrinul, după numele marelui oraş antic din care provenea (i se mai spunea şi Macarie cel tânăr), era născut în anul 310 şi a petrecut 60 de ani în nevoinţă, mai întâi în pustiul Tebaidei, „lângă dascălii cei mari ai vieţii pustniceşti; s-a retras apoi în Egiptul de Jos şi avea câte o chilie în fiecare din cele trei părţi ale pustiului de acolo: şi la Schit, şi la Chilii, şi la Nitria”.
A făcut şi Macarie Alexandrinul mult bine unui animal, episodul fiind redat în Proloagele de la Neamţ:
„Dar iată, Dumnezeu face ca şi fiarele să cunoască pe aleşii Lui, căci stând acest Macarie, odată, şi vorbind fraţilor cele de folos în ogradă, iată, o hienă, fiară sălbatică, având cu sine pe puiul ei orb, intrând, l-a aruncat la picioarele Sfântului. Iar el, luând puiul, l-a binecuvântat şi, punând scuipat pe ochii lui, l-a făcut să vadă şi, luându-l, hiena a ieşit afară.
Iar a doua zi de dimineaţă, grăbind, a adus ea fericitului o mare piele de oaie. Iar Sfântul a zis către ea: «Nu primesc din furtişag». Deci ea, plecându-şi capul, a ieşit din ogradă, iar Sfântul a dat pielea Sfintei Melania Romana, numind-o ea darul hienei.”
Recomandările noastre
