Povestea vieții sale se citește ca un roman de fantezie istorică, dar pune câteva întrebări interesante pentru cititor: Aethelthryth era o femeie prinsă în lumea bărbaților, luptându-se pentru a-și câștiga libertatea în orice mod putea?

Sau era ea esența sfintei virtuți feminine, dedicată în întregime slujirii lui Dumnezeu mai presus de toate responsabilitățile pământești?

A fost viața ei un exemplu strălucitor de triumf al credinței sau povestea tristă a unei soții abandonate care și-a găsit refugiu în religie?

Oricare ar fi adevărul, moștenirea lui Aethelthryth continuă chiar și la 1.300 de ani de la moartea ei, făcând-o un personaj important din istoria Angliei.

Aethelthryth, cunoscută și sub numele de Etheldreda, s-a născut la mijlocul secolului al VII-lea, cel mai probabil în jurul anului 636, ca fiică a regelui Anna al Angliei de Est.

Regele a mai avut și alte trei fiice care urmau aceeași cale ca Aethelthryth, retrăgându-se din politica seculară pentru a trăi o viață religioasă, câștigând în cele din urmă sfințenie după moartea lor, dar niciuna nu va atinge același nivel de venerație ca sora lor fecioară.

Cea mai detaliată relatare despre viața lui Aethelthryth este o cronică din secolul al XII-lea, Liber Eliensis, o istorie cuprinzătoare a insulei Ely, scrisă la mănăstirea Ely de către un călugăr anonim.

În ea se spune că Aethelthryth a trăit o viață de sfântă încă de la început, chiar și în copilărie nu dorea altceva decât să se dedice slujirii lui Dumnezeu.

Este obișnuit să găsim astfel de afirmații în viețile sfinților medievali (numite hagiografii), uneori însoțite de povești despre nașterea sfântului și prezențe cerești, nu diferite de povestea despre nașterea lui Hristos.

Prințesă timpului ei, Aethelthryth a fost crescută cu așteptarea de a-și dedica viața nu credinței sale, ci căsătoriei și maternității.

Căsătoria a fost o piatră de temelie importantă a societății medievale, menținând structura socială și impunând ierarhia de gen, dar în Anglia medievală timpurie, căsătoria a jucat un rol și mai important prin realizarea stabilității politice.

În secolul al VII-lea, Anglia nu era încă o națiune unificată, ci mai degrabă consta în regate războinice, într-o dinamică de putere aproape continuă schimbătoare.

Regină în Northumbria

Anglia de Est a fost printre cele mai puternice dintre aceste regate, la fel ca regatul Northumbria, căruia Aethelthryth i-a devenit regină în urma căsătoriei sale cu prințul Ecgfrith, în 660.

Aethelthryth avea la cam 20 de ani și soțul ei, care nu era încă rege, avea aproape 15 ani.

O astfel de diferență de vârstă pare scandaloasă în zilele noastre, dar adevăratul scandal pentru Aethelthryth a fost că ea fusese deja căsătorită cu un bărbat pe nume Tondbert, un prinț din Gyrwe.

Căsătoria a durat nu mai mult de trei ani, pentru că Tondbert a murit și a lăsat-o pe Aethelthryth văduvă, dar, mai important, pentru comunitatea religioasă din Ely, i-a lăsat și altceva: insula Ely.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric