Sfânta Parascheva este una dintre cele mai venerate din Ortodoxia românească, considerată ocrotitoarea Moldovei. Moaștele sale au fost descoperite în mod miraculos și au devenit o sursă de minuni și binecuvântări pentru credincioși. După ce au fost mutate în mai multe locații, în 1641, domnitorul Vasile Lupu a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași. Astăzi sunt păstrate la loc de cinste în Catedrala Mitropolitană. An de an, ea este sărbătorită pe 14 octombrie, zi în care mii de pelerini din întreaga țară vin să se roage la ea.

Sfânta Parascheva ajunge la Iași

Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași în anul 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Domnitorul Moldovei era cunoscut ca fiind o persoană evlavioasă, care a sprijinit Biserica Ortodoxă. Pentru a putea aduce moaștele în țară, el a plătit datoriile mari pe care Patriarhia le avea către Imperiul Otoman. În semn de mulțumire, patriarhul Partenie I al Constantinopolului a oferit moaștele sfintei domnitorului moldovean. Tradiția spune că acestea au fost transportate cu multă solemnitate și credință de la Constantinopol la Iași.

Pe 13 iunie 1641, moaștele au ajuns la Iași și au fost așezate în Biserica „Trei Ierarhi”, ctitorită de Vasile Lupu. Evenimentul a fost marcat de o mare procesiune și a avut un puternic impact religios în rândul populației. Din acea zi, Sfânta Parascheva a devenit ocrotitoarea Moldovei. Oamenii veneau dezamăgiți și plecau de la raclă senini și plini de speranță. Era văzută ca o salvatoare, asta datorită minunilor pe care le-a făcut de-a lungul timpului. Unul dintre aceste miracole le-a făcut în seara zilei de 26 decembrie 1888, când și-a salvat propriile oseminte.

În seara de 26 decembrie 1888, după Vecernie, o lumânare a rămas aprinsă lângă racla cu moaștele Sfintei Parascheva. La acea vreme osemintele se aflau în Biserica „Sfintii Trei Ierarhi”. Din cauza lumânării uitate aprinse, racla a ras aproape în totalitate, însă moaștele au rămas neatinse de foc. După acest incident, osemintele au fost mutate în Altarul paraclisului de la „Trei Ierarhi”, ca mai apoi să fie depuse la Catedrala Mitropolitană.

Cuvioasa, un ghimpe în coasta comuniștilor

După instaurarea regimului comunist în România, în 1947, autoritățile au lansat o politică de secularizare agresivă. Acesta viza reducerea influenței Bisericii și controlul strict asupra activităților religioase. Biserica Ortodoxă Română, fiind o instituție majoră cu o mare influență asupra populației, a fost privită cu suspiciune de noul regim. În cadrul acestei politici, regimul a dus o campanie de propagandă ateistă și a încercat să limiteze venerarea sfinților și pelerinajele religioase. Pe listă se afla și Sfânta Parascheva.

Moaștele Cuvioasei au fost mereu unul dintre cele mai importante obiecte de cult din România. Din acest motiv au devenit o țintă a regimului. Sfânta de la Catedrala Metropolitană din Iași atrăgea anual mii de pelerini din întreaga țară, în special în timpul sărbătorii sale din 14 octombrie. Acest lucru nu a fost pe placul comuniștilor, așa că au încercat să scape de moaște îngropându-le. Planul lor a fost dejucat tot print-o minune.

Conform mărturiilor și unor surse istorice, în jurul anilor 1950-1954, autoritățile comuniste au încercat să o înmormânteze pe Sfânta Parascheva. Se spune că într-o dimineață, la cimitir au sosit câteva persoane pentru a săpa groapa Cuvioasei. La scurt timp după ce s-au apucat de treabă, o ploaie puternică a început din senin. Cerul s-a întunecat, vântul a început să bată cu putere, iar peste pământ cădeau bucăți de gheață. Ploaie era însoțită de tunete și fulgere. Muncitorii s-au speriat și au fugit la Mitropolie. Acolo preoții au săvârsit acatistul și Paraclisul Sfintei, iar furtuna s-a oprit din senin, la fel cum a început, potrivit crestinortodox.ro.

De ce au vrut comuniștii să scape de Sfânta Parascheva

Episodul în care comuniștii au încercat să înmormânteze moaștele este o pagină semnificativă din istoria relației tensionate dintre Biserica Ortodoxă Română și regim. Acest eveniment reflectă încercările autorităților comuniste de a diminua influența religiei în viața publică și de a impune ideologia ateistă în societatea românească. Actul a fost o parte a unui plan mai amplu de marginalizare a religiei și de înlocuire a tradițiilor religioase cu sărbători laice și valori marxist-leniniste.

Autoritățile nu au reușit să ducă la bun sfârșit planul de a o înmormânta pe Sfânta Parascheva. Cu toate acestea, evenimentul a rămas în memoria colectivă a credincioșilor ca un moment de mare încercare pentru Biserica Ortodoxă. Totodată el reprezintă și un simbol al rezistenței religioase împotriva represiunii comuniste. Această încercare a demonstrat limita puterii comuniste asupra credinței populației. În ciuda propagandei antireligioase și a restricțiilor impuse de stat, cultul Sfintei Parascheva a continuat să atragă pelerini.