Giuseppe „Peppino” Meazza (23 august 1910 - 21 august 1979) a scris istorie în tricoul lui Internazionale Milano și în cel al „Squadrei Azzurra” în anii ’30. Pe lângă sclipirea din teren, pentru care a fost supranumit și „Il Genio”, a fost un playboy adevărat, dar și primul fotbalist italian care a avut sponsori personali.

De-a lungul existenței fotbalului, Italia a dat unii dintre cei mai spectaculoși jucători din toate timpurile. De această dată, rândurile paginii i se dedică legendarului Giuseppe Meazza, considerat de mulți poate cel mai mare jucător al Italiei. Născut la Porto Vittoria, Milano, Giuseppe și-a pierdut tatăl, Aniballe Meazza, la vârsta de șapte ani, din cauza rănilor suferite de părintele său în Primul Război Mondial. Crescut de mama sa, Ersilia, pe care o ajuta să vândă fructe într-o piață din Milano, „Peppino”, îndrăgostit deja de fotbal, a ajuns la Gloria FC, la vârsta de 12 ani.

Un slăbănog respins de AC Milan, dar îmbuibat de rivali

Un an mai târziu, ca fan declarat al lui AC Milan, a ajuns în probe la echipa sa de suflet, dar a fost respins pe motiv că era subnutrit. Șansa lui a venit chiar din partea marii rivale, Inter. Un scouter al interiștilor l-a remarcat pe Meazza când acesta bătea mingea făcută din cârpe pe maidan. Potențial avea, dar nu și greutatea necesară. Nicio problemă, deoarece Inter l-a îndopat cu fripturi. De aici, s-a conturat povestea celui ce avea să devină marele, legendarul, Giuseppe Meazza. După o perioadă de teste, Inter l-a împins din defensivă în ofensivă, și, astfel, s-a născut o adevărată legendă fotbalistică. „Peppino” a umit chiar la meciul de debut pentru „nerazzurri”. A marcat două goluri, dar au urmat alte 29 în acel sezon (1929-1930), în 33 de meciuri, record care nu a fost doborât nici până în ziua de astăzi în Serie A. Treptat, Meazza s-a format ca fotbalist, ca atacant pur sânge. A devenit chiar și primul fotbalist italian cu o notorietate ce s-a extins la nivel mondial și primul care a avut sponsori personali, fiind imaginea unei firme producătoare de pastă de dinți, precum și pe piața briliantelor. Ca dovadă a nivelului său de atunci, Meazza era singurul membru al naționalei Italiei căruia i se permitea să fumeze! Bineînțeles, avea și slăbiciuni în afara terenului. Mașinile luxoase, șampanie și femeile frumoase. Nu de puține ori, eroul povestirii dormea în bordeluri înaintea zilei de meci.

La naționala Italiei a fost un adevărat magician, în perioada 1930-1939 (53 de meciuri, 33 de goluri). Cu Meazza în primul „11”, „Squadra Azzurra” a cucerit două ori titlul mondial, în 1934 și 1938.

Folosit în propaganda lui Mussolini

Ce-i drept, presiunea a fost mare pe Meazza la turneul final pe care Franța l-a găzduit, cel din 1938, după ce dictatorul Benito Mussolini i-a transmis o telegramă lui „Peppino” pe care scria „Învingeți sau muriți!”. Datorită aspectului său fermecător, „Peppino” era folosit deseori în propaganda fascistă a Italiei lui Mussolini, indiferent că îi plăcea sau nu.

Cum golurile sale erau de-a dreptul magnifice, atunci se născuse cu celebra zicală „Gol alla Meazza”. Giuseppe Meazza a debutat în naționala Italiei când avea doar 19 ani, pe 9 februarie 1930. Mai târziu, Vittorio Pozzo, antrenorul Italiei din acea perioadă, îl descria: „Meazza a fost un atacat înnăscut. Vedea jocul, înțelegea situația, pasa cu grijă și făcea echipa să acționeze perfect în ofensivă. Cu el în teren, era ca și cum începeam meciul de la 1-0 pentru noi”. La Inter, „Peppino” a sclipit vreme de 13 ani, iar apoi, în 1940, a îmbrăcat tricoul echipei pe care o iubea, AC Milan, cea care îl ușchise la începutul carierei lui. Înainte de a juca în primul său derby Inter-Milan, ca „rossonero”, Meazza a plâns în vestiar și a marcat pentru milanezi la scorul de 2-2. După doi ani petrecuți la AC Milan, a plecat la Juventus. În 1946 și-a încheiat cariera, la Inter, dar mai evoluase înainte pentru echipele Varese și Atalanta. Ca antrenor, legendarul Giuseppe Meazza a pregătit echipele Atalanta (1946), Internazionale (1946-1948, 1955-1956 și 1957), Beșiktaș (1948-1949), Pro Patria (1949-1951) și naționala Italiei (1952-1953).

„Eu am fost Meazza!”

Legendarul Giuseppe Meazza s-a stins la data de 19 august 1979, cu două zile înainte de a împlini 70 de ani. Cauza morții: cancer pulmonar. Fiind conștient că moartea sa va atrage un interes uriaș, a cerut ca funerariile sale sa fie private și ca decesul său să nu fie publicat decât după înmormântare. „Eu am fost Meazza! Toată lumea mă știe. În 10, 20 de ani, oamenii care vor merge la meciurile de fotbal vor vorbi despre Meazza, vor ști cine a fost Meazza”, a spus marele jucător cu un an înainte să moară. În martie 1980, stadionul „San Siro”, pe care Inter și AC Milan își dispută meciurile de acasă, a fost redenumit „Giuseppe Meazza”.