Senzaționala întâlnire a actorului Mitică Popescu, deținut politic în lagărul de la Periprava, cu viitorul său socru, Părintele Nicolae Bălănuță

Senzaționala întâlnire a actorului Mitică Popescu, deținut politic în lagărul de la Periprava, cu viitorul său socru, Părintele Nicolae Bălănuță

Acum urlă și tu să audă toată Colonia!”

Îl rugăm să ne mai povestească și continuă, binevoitor, deși în general, din modestie, pentru mult timp a evitat să vorbească despre această perioadă din viața sa: „Altă fază cu unul din ăsta, mai torționar de felul lui. Ultimele trei luni le-am făcut la Balta Brăilei, cu un regim mai ușor, ca să ne pregătească de ieșire. Fusesem și la Salcia, unde era mult mai greu. Acum nu ne mai tundeau, ne lăsaseră și un pachet de acasă, ca să nu părem lihniți când ne eliberează. Eram la o muncă mai ușoară: sortat de arpagic. Și găsesc o bucățică de ziar. Nu mai văzusem de nu știu când așa ceva. O pitesc repede în buzunar dar cum eram cu lucrul, obosit, uit de ea. Când ne întorc pe toți în Colonie, ne iau la percheziționat. Gardianul, unul țigănos, după ce mă buzunărește, pac, îmi dă un pat de armă peste cap și urlă:„Nenorocitule, ce faci bă, banditule, vii cu presa în Colonie? Las' că te aranjez eu!” Dar alt gardian, român însă, care mă simpatiza, îi zice ăstuia să mă lase pe mâna lui că e mai bine să nu mă bată în fața celorlalți, cu martori. Și mă bagă într-o gheretă de la poartă și zice, fără să-mi facă nimic: „Acum urlă și tu să audă toată Colonia!”.

Eh, oameni și oameni. Amintiri din pușcărie... Dar stați că nu s-a terminat! Cu puțin timp înainte de eliberare, când era clar că nu mai pățesc nimic, mă întâlnesc din nou cu țigănosul și-i zic printre dinți: „Bă, fii atent la mine - eu mă eliberez într-o săptămână și te vânez în toată Brăila, până dau de tine, și-mi bag pumnul într-o halbă și cu aia-ți dau în mufă!” Am băgat frica-n el. După ani, fac un turneu cu Teatrul de Comedie și ajungem și pe la Brăila. Eram cu Șeptilici în Gară. Paranteză: și el a plecat apoi, în Canada. E, și cine apare în Gară? Țiganul cu piranda lui. Când mă vede, aruncă sacoșele din mână, o lasă pe pirandă mască și fuge ca iepurele, de rupe pământul. Eu încep să râd, de mă prăpădesc. Șeptilici nu înțelege nimic. Îi povestesc și lui istoria și-și face cruce. Și el trăise destule în închisoare...”

„Am împărțit aceleași priciuri cu viitorul meu socru, Părintele Bălănuță”

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre marea lui dragoste, Doamna Teatrului Românesc, Leopoldina Bălănuță (foto), mult-iubitoarea lui Eminescu și Nichita, ne face apoi, din câte știu în premieră, o mărturie tulburătoare: „Dumnezeu m-a pus alături de Poldi  încă de dinainte de a o întâlni în viața mea. Cum? Prin socrul meu, cu care am împărțit aceleași priciuri. Săracul, întâi a făcut prizonierat la ruși, în Siberia, unde a fost închis în Gulag după bătălia de la Cotul Donului. Familia n-a știut nimic de el. Era preot militar. După care l-au arestat și comuniștii din țară și a ajuns la Periprava. Ei, și după vreun deceniu am aflat că am fost împreună acolo, la tăiat de stuf, exact în aceeași perioadă. Sigur că ne-am intersectat dar nu ne-am cunoscut, ca să zic așa. Cine își putea imagina că peste ani o voi lua de soție tocmai pe fiica lui?”

Cum a fost readaptarea?, întrebăm. “La ieșirea din pușcărie mi-a fost foarte greu să reiau Institutul. Era una acolo, secretara de Partid, cu un nume bulgăresc sau rusesc, care îmi punea piedici. Umpluse facultatea că sunt "dușman al poporului". M-au ajutat Radu Beligan și Mircea Septilici, în primul rând, care făcuse și el șapte ani de Canal. În pușcărie am întîlnit un armean care fusese impresarul lor înainte de război și el m-a trimis la ei. În '61, când am scăpat, m-am dus la Teatrul de Comedie, unde erau amândoi și de abia după trei ani, la insistențele lor, mi s-a permis să dau din nou examen de admitere. Tot așa, la fel ca mine, și Leopoldinei i-au respins admiterea de vreo trei ori din cauza dosarului, deși intrase cu 10 de fiecare dată. În vechea clasă, care acum deja absolvise, erau Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr, și în cea noua eram cu Carmen Galin. Dar bucuros că a trecut visul urât care mi-a mâncat ani din viață”.

Va urma