Restul s-au mulţumit să publice copy-paste afirmaţiile depre politica internă. Miza interviului cred că este alta, mult mai importantă. Una geostrategică, de bună vecinătate cu Federaţia Rusă.
În primul rând trebuie remarcat aplombul, pe unele alocuri chiar profesionalismul celor de la "Vocea Rusiei". La începutul lunii august, preşedintele Traian Băsescu a declarat că mai mulţi analişti şi jurnalişti din România au urmat instrucţiunile pe care le primesc de la "Vocea Rusiei". De asemenea, el a spus că această companie de stat rusă dezinformează publicul românesc: "Fac un ultim apel către mass-media, încetaţi să induceţi poporul în eroare.
Am văzut foarte mulţi analişti, printre care şi profesori, şi mulţi ziarişti care în mod consecvent primesc şi aplică instrucţiunile de la radio «Vocea Rusiei" ». Aşa că ruşii s-au prezentat la un interviu, să afle ce şi cum…
Trec peste explicaţiile interne, care au fost tocite deja de atâtea comentarii. Miezul interviului, care a apărut poate nu întâmplător sub titlul – "Traian Băsescu: Eu sunt un prieten al SUA, dar nu am fost niciodată un duşman al Rusiei" – este următoarea frază a preşedintelui suspendat: "Vreau să ştiţi că România a făcut o politică de consolidare a securităţii sale naţionale şi nu împotriva Rusiei.
Noi nu putem concepe în momentul de faţă că Federaţia Rusă ar fi un risc de securitate naţională pentru România. În schimb, riscurile majore pe care considerăm că le avem sunt legate de state care nu respectă normele internaţionale şi ştim foarte bine că în apropierea României, în Orientul Mijlociu, sunt astfel de state".
Iar ca lucrurile să fie foarte clare, Traian Băsescu a mai adăugat că "Rusia a primit toate garanţiile că nu sunt îndreptate aceste rachete împotriva sa (…) Este clar că ne protejăm împotriva unui stat cu potenţial infinit mai mic sau a unei acţiuni teroriste şi nu împotriva Rusiei care are mii de rachete. Ce poţi să faci cu 24 de rachete împotriva arsenalului Federaţiei Ruse? Cărui politician român credeţi că i-ar trece prin cap să se apere cu 24 de rachete împotriva Federaţiei Ruse?
Este o copilărie. Nu se susţine tehnic o astfel de suspiciune". Mi-am permis, săptămâna trecută, să vorbesc despre o nouă paradigmă. Ei bine, Răboiul Rece s-a terminat. Iar Traian Băsescu nu este sau nu doreşte să mai fie asimilat cu un lider anti-rus gata oricând să se ia la harţă cu gigantul de la Est. Reprezentantul unui ţări rusofone înfipte ca un pinten în inima oceanului slav.
Şi Mareşalul Antonescu a fost un pic reevaluat faţă de antologica emisiune cu Ion Cristoiu: "Mareşalul Antonescu a greşit că nu s-a oprit la Nistru. Şi ştiu foarte bine că asta a fost marea greşeală a României în al Doilea Război Mondial, că a trecut Nistrul, cum ştiu foarte bine că, atunci când realităţile vieţii ne-au obligat, conducătorii de atunci s-au aliat cu Uniunea Sovietică şi au mers până aproape de Berlin".
Înţeleg frica patologică faţă de ruşi – o axiomă a politicii noastre externe. E şi corectă dacă ne aruncăm ochii în cărţile de istorie. E greu să uiţi invaziile ruseşti, chiar dacă au purtat pecetea panslavismului, al ortodoxiei eliberatoare, al luptei contra imperialismului sau al eliberării de fascism.
Rusofobia e bună, că frica păzeşte pepenii, dar în noua construcţie mondială bunăvoinţa americană trece neapărat prin Moscova!
Înţeleg frica patologică faţă de ruşi – o axiomă a politicii noastre externe