Mircea Mihaies: "Marele fotbalist Nicolae Dobrin zace pe patul de spital.  Din nefericire, nu-l putem ajuta cu nimic."

In afara catorva articole (unul, admirabil, al lui Grigore Cartianu, l-am citit chiar in "Evenimentul zilei"), puterea noastra e limitata. Putem doar sa ne aducem aminte de bucuriile facute unui popor de amarati, de fentele ucigatoare, de inspiratia nemaiintalnita, care deruta nu doar adversarii, ci, adeseori, si coechipierii.

Ne mai aducem aminte de eleganta lui impresionanta din teren, de felul in care-si tinea mereu capul sus - ca si cum picioarele si trunchiul ii erau coordonate de-o vointa exterioara si mintii, si corpului. Si ne mai aducem aminte de viata lui - mult prea omeneasca. Comparat, sa zicem, cu un Hagi, care a avut sansa de a se tavali in bani foarte de tanar, Dobrin n-a fost decat un rasfatat al oamenilor.

Nu s-a lafait in conturi grase, n-a avut bodyguarzi, n-a participat la talk-show-uri.  In schimb, se topea in multime cu un firesc pe care omenirea in intregul ei, parca, l-a pierdut dupa aceea. Vi-l puteti imagina pe Hagi flecarind alaturi de suporteri, inchinand o cinzeaca de tuica si tragand dintr-un chistoc de tigara? Pai, chiar daca ar fi avut o clipa intentia, armata de antrenori, manageri, sponsori ar fi desantat si l-ar fi ridicat ca pe-un pachet pretios.

Aici se afla diferenta enorma intre produsul natural, care juca fotbal asa cum respira, si produsul marketingului postmodern. Pentru Dobrin nu s-au batut nici firmele de echipament sportiv, nici companiile transnationale, nici reporterii gata sa-i soarba vorbele de pe buze. El a fost si a ramas un erou popular, pe cand fotbalistii care-au urmat dupa el au devenit niste marfuri pur tehnologice.

De-aceea, despre acele exemplare unice aflam, tot mai des, ca au picioare betege, plamani fisurati, coloane vertebrale tasate. In schimb, despre protagonistii nascuti de tubul catodic circula doar informatiile despre cat de bine sunt cotati la bursa si-n ce combinatii ale industriei - prospera pana la imbuibare - a fotbalului s-au amestecat.

Printr-o crunta ironie, Nicolae Dobrin pare a fi singurul bolnav al Romaniei. In timp ce el e operat la plamani, multimea sanatosilor inchipuiti se agita coleric in parlament, la guvern, in emisiunile comandate ale televiziunilor, in conferinte de presa cu iz de balamuc. Ah, ce bine i-ar prinde macar o entorsa lui Crin Antonescu!

Sa stea vreo luna-doua departe de microfoanele prin care-si toarna fierea acrita! Scranteala (la picior) ne-ar cruta o vreme de propozitiile asemanatoare unui cutit ruginit infipt intre omoplatii bunului-simt. Ce n-as da ca Ludovic Orban sa raguseasca macar pana la Paste, spre-a ne scuti de enormitatile odios-cantatoare, inspirate de marea de titei pe care pluteste asemeni unui ridicol matroz al Apocalipsei.

Nu stiu ce tratament i s-ar potrivi celui mai de compatimit dintre sanatosii inchipuiti ai momentului, neobositul Felix-turnatorul. Nu vreau, Doamne fereste, sa cobor la nivelul folcloric al imprecatiei si farmecelor aducatoare de rau. De asta se ocupa cu totul si cu totul alte personaje. Auzindu-i, insa, glasul vindicativ, iti vine greu sa faci distinctia intre patul de spital si bancile parlamentului.

Amenintarile stropsite, cu inflexiuni de gade sadic, disperarea de titirez indracit, ce pune la cale procese si se antepronunta in legatura cu vinovatii legate strict de lez-voiculescitate, aduc ingrijorator a boala. Din spirit de solidaritate cu colegii de breasla - sau, mai degraba, din scarba - ma abtin sa arunc priviri in directia presei.

Stiu foarte bine ce-as descoperi, la o repede-ochire prin acest spital dezafectat: stravechi jucarii stricate ce-si inchipuie ca discursul de lup moralist mai are vreo trecere intr-o lume in care regula o dicteaza hienele; resentimentari pe care tinutul pe tusa i-a transformat in statui ridate ale neputintei vehemente; fatuci capabile sa treaca din patul sefului la sefia emisiunilor care duduie de icnetele animalice ale unei copulatii greu obtinute; dar si indivizi candva inteligenti, carora inspiratia le vine ascultand la celular glasul duios al patronilor; mercenari jegosi, penduland intre pagina soioasa a ziarelor si ecranele manjite ale televizoarelor.        

Din fericire, exista sanse ca Nicolae Dobrin sa invinga si de aceasta data. Tehnologia, care a facut vedete de mana intai din personaje de mana a zecea, s-ar putea sa-i ajute fotbalistului roman in care exista cea mai mare doza de fragilitate umana. Din nefericire, aceeasi tehnologie se dovedeste neputincioasa cand e vorba de niste mutanti din care se scurge, scabros, vaselina rascoapta a inimilor de tinichea.