Şi cum ar trebui să procedăm noi ca să fie toată lumea mulţumită?
În fiecare an, dacă avem prea mult timp pentru amănunte, aflăm că ceva nu e în regulă cu mersul lucrurilor. Ori că se pierd obiceiurile, ori că apar unele noi. Adică să fie şi sărbătoarea ca pe vremea lui Zalmoxe, dar să şi arate totul ca în Disneyland. Să respectăm şi tradiţia creştină, dar să şi avem noroc să mai prindem ceva la reduceri.
În plus, mai e şi criza asta care s-a abătut peste planeta albastră şi care ne-a scos din minţi în aşa hal încât am cheltuit pe colebil şi cadouri mai mult decât anul trecut. Mi-a plăcut o sintagmă folosită de o doamnă de la serviciul de ambulanţă, care făcea bilanţul obişnuitelor victime colaterale ale sărbătorii: consum iraţional. Iraţional, iraţional, dar să pricepem şi noi ceva, chiar dacă nu mai contează ce. Ideea e că oricum ar fi, ceva nu ne convine şi nu o să ne convină oricâte luminiţe au să pună ăştia şi în tunelurile de la metrou şi în minele dezafectate. E ori prea mult, ori prea puţin. Ori că sunt prea mulţi colindători la televizor, ori că la uşă ajung prea mulţi cerşetori care nu ştiu să cânte, astfel încât atmosfera de autogară în care trăim se unifică armonios cu spiritul sărbătorii. De-asta nici nu e bine să fim foarte convinşi că lucrurile au dispărut recent.
De când eram eu un copil plecat la colindat, mă miram uneori că mare parte din gaşcă habar nu are altceva în afară de: ne daţi ori nu ne daţi. Iar covrigii şi merele s-au devalorizat destul de mult în ultimii 50 de ani. Nu e bine nici că nu mai ninge, aşa cum ningea acum 500 de ani şi chiar dacă nu e nimic de făcut, tot nu reuşim să trecem uşor peste această nostalgie, care ne vorbeşte şi ea despre cât de rău a ajuns lumea. Dar eu vreau să ningă, Pisi, de ce nu ninge? Dacă te uiţi la televizor şi vezi unde se duc oamenii, cum petrec, cum arată decorul, pensiunile, hotelurile, personalul, mâncarea, sticlele de plastic din care se toarnă băuturi tradiţionale şi atmosfera plină de grăsime, ori te apuci de portocale, ori îţi dai seama că hipermarketurile sunt un fel de casă de modă, model aspiraţional şi nucleu spiritual al lumii noastre de mâine.
Ar putea fi chiar o probă olimpică să reuşeşti să ieşi de acolo cu un coşuleţ pe jumătate gol şi cu zâmbetul pe faţă, dar numai cine nu a păcătuit să arunce primul cu toate pulpele de porc pe care le-a luat - ca să fie belşug şi pe masa de operaţie. Pioşenia se vede mai ales la aparat şi pe blogurile politicienilor. Cumpătare, cumpătare - ochii roşii şi plini de lacrimi din cauza fumului nu mai pot şi nici nu vor să te vadă! Dar asta nu înseamnă că nu putem să strâmbăm din nas plini de dezgust în faţa marii crăpelniţe, vorbind despre simplitate, peisaje idilice amorţite de zăpadă, rânduielile pe care nu le mai ţine nimeni, despre minimalismul ţărănesc de altădată, despre dreapta măsură şi neapărat despre consumul de moare de varză, care face bine la apoteoză. Prea multă teorie strică şi nici măcar nu poate tulbura mersul împleticit al lumii. Ai zice că bradul a fost inventat de Decebal, iar Crăciunul de Carrefour. De-asta îmi pare rău că nu am inventat eu sms-ul, pentru că el este şi taxa şi măsura lipsei generale de măsură.
El poate explica la un nivel simbolic cum se naşte restul colecţiei de excese, de ce există atât de multe cadouri, de ce se iroseşte atât de multă mâncare şi de ce pacea, liniştea, cozonacul şi această generozitate insuportabilă de care se vorbeşte în sms-uri, se referă mai ales la resturi, rebuturi, chestii de care nu are nimeni nevoie. Fie că mergi pe calea clasică, fie că baţi pârtiile, fie că petreci ca un animal hămesit, starea asta de sărbătoare păgână, precreştină, nu dispare, la fel ca şi presimţirea că mâine o să ne întrebăm ce o fi fost cu noi şi unde au dispărut toate lucrurile despre care ne place să vorbim frumos în timp ce le distrugem până şi amintirea.
Ca de obicei, cuvântul înţelept vine de la un preot de ţară, care, uşor ciupit fiind şi entuziast după o predică de duminică, şi-a întrebat audienţa: v-a plăcut slujba? Şi pentru că i s-a răspuns că da, şi-a frecat mulţumit palmele şi a strigat: hai, că duminica viitoare vă fac una şi mai a dracu'.
Recomandările noastre
