Vladimir Tismaneanu: "Ion Iliescu, patronul asa-numitului Institut al Revolutiei, a atacat cu o extrema violenta de limbaj Raportul Comisiei prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste."

Pentru fostul secretar al CC al PCR insarcinat cu ideologia, ministru comunist al tineretului, prim-secretar la Iasi, sef de sectie al CC al PCR, pe scurt, un veritabil comisar leninist vreme de decenii, Raportul reprezinta o „monstruozitate” zamislita de un grup de „scribalai”. Iata-l asadar pe Iliescu repetand formule identice cu cele proferate de istoricii dreptei-stangi ultranationaliste gen Gh. Buzatu sau fostul sau consilier Ioan Scurtu.

Un raspuns transant impotriva acestor invective a venit din partea profesoarei Zoe Petre chiar in „Ziua”, cotidian care nu a rasfatat nicicum comisia si pe presedintele ei. In paginile respectivei publicatii m-am trezit acuzat ca as fi fost candva „agent” al Securitatii, trimis „peste hotare” in cine stie ce misiune de „spionaj economic”.

Nu mai vorbesc de atatea alte bazaconii, inclusiv, mai nou, sugestia ca Raportul pe care l-am coordonat, dar scris de un numeros grup de experti, ar reprezenta un punct de vedere trotkist!

Este vorba evident de o denigrare aiuritoare: ce poate avea in comun doctrina lui Trotki cu analiza riguroasa a institutiilor si metodelor dictaturii comuniste din Romania?

Razvan Theodorescu, cel care, in timpul mineriadei, a declarat la televiziunea „libera” (al carei presedinte era) ca „in calitatea sa de istoric” confirma ca actiunile denuntate de Iliescu (adica protestele  fata de reprimarea grevistilor foamei) erau „o rebeliune de tip legionar”, ii numeste acum pe membrii Comisiei de analiza a comunismului „mercenari”.

Din nou, oameni care ar trebui sa-si ceara iertare ori macar sa se abtina de la asemenea atacuri par sa nu aiba o elementara notiune a pudorii. Ei ignora cu superbie practicile civilitatii si decentei. De aici inversunarea acestor „tovarasi” impotriva eforturilor lui Traian Basescu de a recupera adevarul istoric si de a reda acestei tari o demnitate indelung negata.

Ca fostul aparatcik Ion Iliescu a decis sa ne dovedeasca faptul ca nu a invatat mare lucru din natura conversatiei democratice nu ma mira. Este maestru in operatiuni de tip Agitprop, pentru care adevarul nu conteaza. Scopurile lui au fost si raman legate de o insatiabila pofta de putere. Iliescu a incetat de mult sa mai fie un „true believer”.

Ideologia sa, o vedem acum limpede, este cea a oportunismului tenace si insolent. Asa cum se intreba Zoe Petre, ma intreb si eu: daca sunt doar un „scribalau”, cum de a decis sa accepte ideea unei carti de dialoguri cu subsemnatul? Carte pe care ulterior a publicat-o, intr-o a doua editie americana, exclusiv sub semnatura sa, comitand o frauda morala (daca nu si una juridica). La vremea respectiva, Mircea Mihaies a scris despre acest gest incalificabil in „Cotidianul”.

Nu stiu ca Ion Iliescu sa-si fi cerut vreodata scuze. De altfel, regretele nu fac parte din bagajul sau psihologic. In „Marele soc”, presat de intrebarile mele, Iliescu admite ca aducerea minerilor a insemnat prezenta unui factor extralegal in viata publica romaneasca.

Sper ca Institutul Revolutiei, care utilizeaza masive fonduri bugetare, sa-l ajute pe procurorul Dan Voinea in actiunea de strangere a dovezilor privind caracterul ilegal al recursului la „factori extralegali”. Volumul „Marele soc” poate fi de folos, cred eu, in aceasta privinta.

In acelasi timp, apar tot felul de voci care proclama, cu o manie greu explicabila rational, necesitatea de a arunca Raportul la „lada de gunoi”.

Este uluitor sa observam chiar persoane mentionate in Raport pentru activitatea lor disidenta ori autori citati pentru contributiile lor stiintifice reactionand de o maniera cel putin bizara. Intr-un asemenea caz, pe unul dintre forumuri, poetul Viorel Padina a dat o replica dupa mine excelenta. Este vorba despre un intelectual (amintit in Raport) care chiar a facut ceva important, in conditiile atator complicitati mai mult sau mai putin vinovate.

Citez: „Sigur ca Raportul „Tismaneanu” e perfectibil, asa cum a aratat in mai multe randuri chiar coordonatorul sau. Dar de aici si pana la a te exprima tu, fost disident, nu Ion Iliescu, Ilie Badescu sau chiar un oarecare..., ca „trebuie aruncat la gunoi” e cale lunga sa ne-ajunga...

Socotesc ca am dreptul sa pun aceste intrebari, intrucat, desi nu sunt laudat de Raportul „Tismaneanu” pentru faptul ca am redactat cel mai franc anticomunist text al Rezistentei Romane - Apelul catre Europa, 1980 - totusi nu-i neg valoarea, ci din contra. Socotesc ca lipsa mentiunii privind „Apelul catre Europa” din Raport e o pura eroare, care se va rectifica sau ba.

Asta inseamna ca trebuie sa ma aliez cu Ivan Ilici - alt contestatar vehement al Apelului - sau cu Ilie Badescu, un savant valoros, nu-i asa?, dar care a avut o pozitie destul de bizara si in legatura cu holocaustul, numai spre a-i da cu tifla dlui Tismaneanu?”