Ioana Lupea: "Strategia noii coalitii antiprezidentiale: sa-l oblige pe seful statului sa nu mai iasa din cutiuta inchisa ermetic".

Sa stea in cutiuta”, l-a inghesuit politic liderul PSD Mircea Geoana pe Traian Basescu, intr-un interviu acordat „Evenimentului zilei”. Aceasta este strategia noii coalitii antiprezidentiale, sa-l oblige pe seful statului sa nu mai iasa din cutiuta inchisa ermetic, imbinata prin legi si obisnuinte de alianta dintre postcomunisti, politicieni, oligarhi, oameni din serviciile secrete, dupa conjunctura. Cum a ajuns Basescu sa starneasca asemenea porniri?

Prin lipsa de apetenta pentru compromis, dar nu pentru acel compromis izvorat din discernamant si moderatie, propriu artei politice si in folosul public, ci pentru targul incheiat in secret cu numitul „sistem” care pretinde cel putin tacere. Fundamentalismul lui Basescu vine pesemne din interpretarea proprie ca un astfel de compromis l-ar compromite, i-ar ameninta puterea dobandita prin vot, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, ar fi dezvaluit. In Romania nu se pot pastra secrete, ca dovada, biletelul vinovat si imprudent al premierului Tariceanu.

Daca presedintele nu poate face compromisul, atunci trebuie fortat la contorsionism, strans in cutiuta, prin amenintarea cu pierderea puterii. Adica folosind aceeasi metoda prin care a incercat si el sa-l modeleze pe Tariceanu dupa chipul si asemanarea lui. Modificarea Legii referendumului, initiativa de suspendare, presiunea asupra serviciilor secrete - expunere publica, reducerea atributiilor, personalului si bugetului structurilor - par actiuni gandite pentru a-l intimida pe Traian Basescu si a-i arata ca puterea reala nu-i mai apartine.

Toate cele trei lucraturi au costuri politice ce fie n-au fost luate in calcul, fie sunt pur si simplu ignorate. Din ambitia de a-l struni pe seful statului, partidele implicate - PNL, PSD, PRM si PC - se joaca cu focul.

Desi pare rezonabila si legitima modificarea conditiilor referendumului pentru suspendarea sefului statului, ea decurge exclusiv din intentia majoritatii parlamentare de a avea tot timpul la indemana o arma atintita spre presedinte. Daca glontul nu va porni acum, Basescu are inca sprijin popular, poate fi tras atunci cand il va pierde, iar inversunarea partizanilor modificarii semnaleaza determinarea lor de a folosi prevederea. Referendumul este insa o arma nepotrivita luptei politice intr-o democratie.

De aceea, spre exemplu, comisia de la Venetia a elaborat un set de reguli de buna practica a referendumului, cu referire la cel constitutional, dar aplicabile in consultari populare cu impact asupra sistemului politic. Comisia de la Venetia recomanda ca intrebarea sa fie clara, nu manipulatoare in sensul sugerarii unui raspuns, ca electorii sa fie corect informati asupra motivelor si consecintelor referendumului, iar campania sa nu fie dezechilibrata in favoarea unei singure parti. Intrebarea politologului Giovanni Sartori, cine stabileste agenda referendumului, trebuie ridicata obligatoriu in cazul initiativei de fata.

Agenda pare facuta in egala masura de o majoritate parlamentara formata din cateva partide, unele cu reflexe nedemocratice, si de o parte a media patronata de oameni de afaceri in coliziune cu justitia. In conditiile in care, in general, actorul referendumului este pasiv, nu participa la controversa ce urmeaza a fi transata prin referendum, asa cum atrage atentia Sartori, exista riscul exprimarii unei opinii dezinformate. Sartori avertizeaza si ca referendumurile nu pot conduce in niciun fel la un joc cooperant, efect ce ar adanci conflictul interinstitutional. Asa cum stau lucrurile, un referendum pentru suspendarea presedintelui ar putea pune serios sub semnul intrebarii autenticitatea democratiei din Romania.

Manipularea declaratiei prezidentiale asupra conversatiilor telefonice dintre ministri si potentiali infractori, dar si propunerile de desfiintare a CSAT, reducerii atributiilor, numarului de angajati si bugetelor serviciilor secrete au rolul de a exercita presiune asupra structurilor care au pus la dispozitia justitiei informatii referitoare la ministri si prieteni ai ministrilor. Acestea pot avea ca o consecinta imediata o repliere a lor, asa cum s-a intamplat in administratia PSD, cand, potrivit marturiilor, informatiile referitoare la acte de coruptie nu ajungeau la beneficiari sau, daca ajungeau, erau ingropate.

Ofensiva impotriva serviciilor poate fi si o incercare de a le convinge ca puterea nu mai este la Traian Basescu, amenintat cu suspendarea, ci in alta parte, eventual la Palatul Victoria. Reorientarea ar presupune alte criterii de compunere a notelor pe care serviciile sunt obligate sa le transmita beneficiarilor legali, inclusiv lui Traian Basescu. De-abia atunci am putea vorbi despre o influenta politica asupra serviciilor secrete.

Cutiuta este pregatita pentru Traian Basescu si seamana cu un sarcofag. Este greu de crezut totusi ca se va lasa insa impachetat in falsele rigori constitutionaliste. Dar cat de departe va merge presedintele fara a pune el insusi in pericol echilibrul fragil al democratiei?