Deci va ieşi lumea cu furci şi topoare ca să dea jos nenorocitul guvern Boc. Ca să pună-n loc care guvern? Asta nu se mai spune. Să scăpăm de ăştia şi mai vedem.

Deocamdată guvernul Boc să ne lase şi să-l ia cu el şi pe Băsescu, dacă se poate. Ei sunt cei care au adus ţara de râpă, acum să plătească. Dacă scăpăm de ei, naţia se va ridica şi n-o să ne mai taie nimeni din pensii şi din salarii, ba chiar dimpotrivă...

Oameni buni, e îngrozitor că se taie din pensii şi din salarii, mai ales că ele erau oricum cele mai mici din Europa. De asemenea, e rău că în aceşti ani (iată, sau făcut ani, nu mai sunt luni) de criză mondială suntem guvernaţi de oameni care nu par să aibă puterea sau competenţa, sau naiba mai ştie ce, ca să ne apere de catastrofă.

Aţi găsit nişte vinovaţi: Boc, Băsescu şi cine-o mai fi. Nu le neg o parte din vină. Vă recomand să cău taţi însă rădăcina răului mai adânc, în guvernarea liberală care a risipit resursele naţionale cu o inconştienţă pe care-o plătim acum cu vârf şi-ndesat.

După biata mea părere, Tăriceanu şi miniştrii lui sunt de două ori mai vinovaţi de si tua ţia actuală decât actualul guvern. Sau căutaţi şi mai adânc, în starea de înapoiere în care ne-au aruncat intenţionat, în anii ’90, Iliescu şi partidul său, blestemul nostru după Revoluţie...

Vreţi vinovaţi? Găsiţi nesfârşit de mulţi. Nici măcar nu e nevoie de ţapi ispăşitori. Poţi aţinti degetul spre oricine, la întâmplare, din parlamentarii de ieri şi de azi ai României: aproape sigur nu vei greşi. Poţi aţinti degetul către fiecare dintre miliardarii noştri de ieri şi de azi: nu vei greşi în nouăzeci la sută dintre cazuri.

Şi ce-ar fi să mai aţinteşti degetul şi spre propriul tău piept, salariatule de rând: nu ţi-ai făcut niciodată treaba de mântuială? De ce, dacă toţi lucrăm cu spor, avem cea mai nenorocită economie din partea asta a lumii? Iar tu, pensionarule, care ai muncit o viaţă-ntreagă pentru ca acum să n-ai din ce să-ţi iei medicamente, poate măcar o dată pe lună te poţi întreba dacă nu cumva, pe lângă victimă, n-ai fost uneori şi complice al unui regim pe care l-ai sprijinit şi pe care-l regreţi acum...

Sigur, există mari vinovaţi şi mici vinovaţi (practic, fiecare dintre noi, cu moştenirea noastră orientală). Sigur, marii vinovaţi ar trebui să plătească. Dar să nu uităm, oameni buni: ceea ce contează acum e să ieşim din fundătura unde ne aflăm. Vinovaţii îi putem pedepsi şi după aceea. Există o soluţie. Nenorocită cum e, poate chiar ineficientă, poate frecţie la un picior de lemn. Dar nimeni, nici FMI, nici Mugur Isărescu, ca să nu mai vorbim despre opoziţie, nu are alta. Douăzeci şi cinci la sută din salarii, cincisprezece la sută din pensii. Asta e tot ce se poate face acum: să cumpărăm speranţă la un preţ colosal. Dar atât costă speranţa în acest moment. Nimeni n-o vinde mai ieftin pe nicio piaţă din lume.

Uriaşele greve şi demonstraţii care se anunţă pentru începutul lunii sunt o la fel de uriaşă greşeală. Ele nu ne vor scoate din criză, ci ne vor da lovitura de graţie. Frământările sociale din ţările sărace n-au fost niciodată altceva decât mari manipulări care-au dus la creşterea marasmului general. Liderii sindicali ar fi trebuit să negocieze cu guvernul. Pentru cinci la sută, pentru trei la sută. Dacă vom avea un milion de oameni ieşiţi în stradă, dacă vom deveni neguvernabili, va fi vina acestor doi factori de decizie.

Imaginea României e proastă. Riscăm să devină, în câteva zile, de zece ori mai proastă. Căderea guvernului Boc nu justifică o asemenea desfăşurare de forţe. Pentru că, pe de-o parte, ei au o soluţie, pe când nimeni nu are alta mai bună, iar, pe de altă parte, nimeni, în acest moment, nu vrea la guvernare.

Nebuni ar trebui să fie liberalii sau pesediştii să preia acum, în uragan, cârma corabiei. Nici prin cap nu le trece. Ei doar instigă, asta ştiu, asta fac. Simt şi ei că e groasă, dar fac asemenea scorpionului pe care-l trece apa o broască ţestoasă: o înţeapă şi moare odată cu ea „fiindcă-i stă în caracter”.

Oamenii ar trebui să ştie, prin urmare, înainte să iasă în stradă, câteva lucruri elementare: că salariile lor oricum vor scădea, că de asta nu-i poate scăpa nimeni pe lume. Că pot cădea zece guverne şi preşedinţi şi tot aia va fi. Şi că, indiferent cine e de vină pentru situaţia de acum, guvernul a ales corect între două rele teribile: sporirea TVA şi a taxelor, pe de-o parte, micşorarea salariilor şi pensiilor, pe alta. Că ieşirile în stradă, în acest moment, sunt tot ce ne mai lipseşte, în rest le aveam pe toate.