Mâine-poimâine intrăm în iarnă, şi starea de confuzie care de aproape un an s-a întins ca un plafon gros de nori deasupra noastră nu se risipeşte.
Ne adâncim în criză, ne ducem cu încetul la fund ca o navă care, peticită şi răspeticită, nu mai face faţă furtunii. Ce-o să mai trăim şi iarna asta, Dumnezeu ştie. Am ajuns din nou ca în secolul al XIX-lea, când pentru ţărani fiecare iarnă era un obstacol aproape de netrecut: cum se vor încălzi, ce vor mânca, ce vor mai vinde ca să plătească doctorul - iată întrebări de care romanele timpului erau pline, spre mirarea noastră, a oamenilor civilizaţi, ce ne credeam la adăpost de "vulgarităţi" de acest fel. Uite că am ajuns iarăşi la aceste întrebări mai curând specifice evului mediu. Pentru că, după o expresie cam tot de peatunci, am ajuns din nou la sapă de lemn. Iar când simţi damful greu al sărăciei, mintea ta însăţi nu te mai ajută, sărăceşte şi ea o dată cu tine. Am asistat în ultimul timp la câteva discuţii instructiv-educative din care aş vrea să fac o mică sinteză.
"Tot nu ne-au dat căldură, nemernicii", am auzit-o acum câteva zile pe o bătrână vorbind într-un grup din faţa intrării unui magazin, exact cum spunea acum douăzeci şi ceva de ani despre "ei", cei care nu ne dădeau brânză sau carne. "Stăm prin casă cu cojoacele pe noi, mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu, bată-i Dumnezeu să-i bată!". Fireşte că discuţia a virat cu vigoare către vremurile de înveselitoare amintire, şi vocile sau raliat la concluzia că "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu". Mă simţeam, ascultându-i, ca la-nceputul anilor '90, când cu inflaţia, minerii, Petre Roman şi munci toarele de la Apaca.
"Daaa, vă dădea Ceauşescu, ce să zic", spune o femeie mai bine îmbrăcată. "Aţi merita să vă-ntoarceţi acolo, în coteţul unde-aţi trăit patruzeci de ani!" "Dom'le, continuă ea indignată, de ce nu se face, domne, o rezervaţie în care totul să fie ca pe vremea aia, şi să-i bage acolo pe nostalgicii comunismului, măcar două-trei zile, ca să se vindece de prostie?" Un băgător de seamă aruncă şi el: "Aţi uitat când aveam pe cartelă un ou pe lună?", la care o fată de liceu răspunde ingenuă: "Şi ce mare lucru? Eu, oricum, mănânc cel mult un ou la două-trei luni..." "Dacă eşti aşa deşteaptă, fă dumneata rezervaţia aia", îi răspunde bătrâna, scoasă din sărite, femeii bine îmbrăcate. "De ce n-o faci? Uite, eu mă mut în ea chiar de mâine. Am pensie de trei milioane pe lună, doamnă, şi sunt bolnavă de ficat. Trăieşte dumneata cu trei milioane pe lună, şi să mai vorbeşti după aia! Nu-ţi dădea Ceauşescu? Bine că-ţi dă Boc! Să-ţi fie de bine cu Boc şi Băsescu, cucoană, dacă ţi-e mai bine pe vremea lor!"
Atât i-a trebuit insului care aduna cărucioarele din parcare, şi care, pe când le-ngrămădea în lăcaşul lor, trăgea şi el cu urechea la discuţie. "Ăştia sunt hoţii cei mari! Ceauşescu era mic copil pe lângă ei. Să vă spun eu ceva, de ăştia nu scăpăm aşa, cu una, cu două. Nu e decât o soluţie, domnule!" Şi-l văd pe tipul cu figură de boschetar că ridică două degete, le-ntinde-n faţă ca un pistol şi face "Pac!... Pac!... Asta-i soluţia. Şi dup-aia parlamentu' la rând: pac! pac! pac! pac!". Zâmbind foarte satisfăcut, omul suflă în degete ca într-o ţeavă fumegătoare. "Cu ăştia nu merge altfel!", adaugă şi pleacă după cărucioarele lui.
"Aiurea, şi ce-ai rezolvat cu asta? Vin alţii-n locul lor...", mai zice cu un fel de regret un bătrânel cu ochelari către femeia bine îmbrăcată, care rămăsese mută de indignare. "Nu aşa se fac lucrurile. Mai întâi să ne-ntrebăm cine e vinovat de circul ăsta. Şi vă spun eu cine. Noi toţi suntem, doamnă! Toţi suntem vinovaţi. Noi i-am ales, şi acum îşi bat joc de noi. Fiindcă suntem necivilizaţi, fiindcă votează toţi nespălaţii, de-asta am ajuns unde-am ajuns. Eu mă gândesc de mult să schimbăm legea electorală. Să voteze după educaţie, doamnă. Uite, eu zic aşa: eşti analfabet? Ai un vot. Ai patru clase? Două voturi. Ai opt clase? Patru voturi. Ai şi liceul? Opt voturi. Iar cei cu studii superioare, douăzeci sau treizeci de voturi, doamnă. Dacă mai ai şi doctorat…"
N-am aflat însă câte voturi trebuiau să aibă cei cu doctorate după noua lege electorală, căci doamna bine îmbrăcată i-a tăiat- o scurt: "Auziţi? Ştiţi câţi d-ăştia cu studii superioare toarnă an de an «Spiru Haret»? Câţi proşti cu facultate ştiu eu, numai să am câte-un leu de fiecare…" La care bătrânica oftează şi o ia de la capăt: "Da, ai face, aşa, de trei milioane pe lună. Deşteaptă ce eşti…" Nu ştiu ce-nseamnă toate astea, dar mă gândesc că trebuie să însemne ceva…
Recomandările noastre
