A doua zi după atentatele din Norvegia, autodistructiva rasă albă a scos din pălărie un concept care va face, cu siguranţă, carieră.
Un oficial de la Oslo a declarat că în cazul dementului care a exterminat peste nouăzeci de concetăţeni e vorba de un "act de fundamentalism creştin". Inovaţia terminologică e remarcabilă. Ştim din cumplita experienţă a ultimelor decenii că fundamentalismele religioase - exprimate prin "jihad"-uri - sunt îndreptate întotdeauna împotriva celor de altă credinţă. În ciuda nenumăratelor conflicte interne, e limpede - pentru a da exemplul cel mai la îndemână - că inamicii islamiştilor (mu sulmanilor) fanatici sunt "necredincioşii", adică cei care se revendică altei credinţe decât aceea a Profetului. Ei bine, iată că "fundamentalismul creştin" aduce noutatea absolută: adepţii lui Isus au pornit războiul sfânt contra lor înşişi!
Funcţionarul norvegian care a lansat informaţia nu se gândea, desigur, la vreun război religios din cele care au măcinat creştinismul: catolici contra protestanţi. Nu, el a creat abuziv o simetrie între modul de acţiune al mişcărilor extremiste islamice şi nebunia unui individ, întâmplător creştin, care-i ura, probabil, pe socialiştii norvegieni. Oficialul continua, conştient sau nu, o linie de gândire care s-a accentuat în Occident în ultimele decenii. Potrivit noilor directive corectpolitice, creştinismul trebuie să dispară cu orice preţ dintre mărcile civilizaţiei moderne. Un pas decisiv l-au făcut reprezentanţii cei mai autorizaţi ai Uniunii Europene, atunci când au refuzat să menţioneze în preambulul la constituţia europeană că una din valorile continentului nostru este şi creştinismul.
Nu abordez aceste chestiuni dintr-o perspectivă religioasă (nu sunt un creştin fervent; ca majoritatea românilor, îmi aduc aminte de religia străbună de Paşti şi de Crăciun), ci dintr-una civilizaţională. Oricât am învârti-o, oricât am suci-o, Europa - Europa în care neam născut, nu aceasta, aflată în curs de autodistrugere - e rezultatul acţiunii creştinismului în contexte istorice bine determinate. Că ateii fanatici şi agnosticii infectaţi cu virusul marxist au alergie la creştinism, e de domeniul evidenţei. Ei pretind că sunt anti-religioşi, dar în realitate sunt doar anti-creştini. Nu numai că n-a îndrăznit vreunul să aplice aceeaşi unitate de măsură altor religii (de pildă, islamismului), dar cred că s-ar îngrozi la simplul gând că ar putea- o face. Nu de alta, dar câtă vreme creştinismul a intrat în faza letargică, religiile de la care se revendică extremiştii lumii arabe răspund contestaţiilor violent şi cu promptitudine. Deşi e limpede că masacrul din Norvegia e opera unui dezaxat născut şi crescut între fiordurile nordice, un grup islamist s-a grăbit să revendice asa si natele. Din punct de vedere logic, norvegienii au intrat într-o capcană: dacă e vorba de crima unui "fundamentalist creştin", de ce şi-a asumat-o o grupare extremistă arabă?! Primul răspuns care-ţi vine în minte e că, la nivelul politicii oficiale, s-a urmărit preîntâmpinarea unor reacţii din partea fanaticilor islamişti. Al doilea, însă, provine dintr-un automatism de gândire: lansând sintagma "fundamentalism creştin" şi dându-i caracteristicile unei mişcări teroriste, asasine, reprezentantul administraţiei norvegiene s-a conformat tendinţei care domină lumea contemporană: el ştie că e de bon ton să pui un stigmat pe obrazul celor care cred în valorile creştine.
În realitate, războiul mizerabil în care s-a înscris umanitatea de câteva decenii încoace nu are de-a face nici cu islamismul, nici cu creştinismul. Acesta e doar praf în ochii prostimii. E vorba de cuvinte mult mai puţin frumoase - petrol şi ţiţei -, în faţa cărora se închină mai-marii lumii. Într-o carte care stă să apară, a lui Anthony Summers şi Robbyn Swan, The Eleventh Day (Ballantine Books, 2011), din care am citit în avanpremieră câteva fragmente, există descrierea unui presupus pact între americani şi pakistanezi în chestiunea liderului Al Qaida: "La o săptâmână după lovitura împotriva lui bin Laden, corespondentul de la Islamabad al lui The Guardian scria că în urmă cu zece ani - după 11 septembrie - preşedintele Bush a făcut o înţelegere cu Musharraf: în caz că bin Laden va fi identificat pe teritoriul Pakistanului, Statele Unite aveau dreptul să-l atace. «A existat înţelegerea », a spus un fost oficial american de rang înalt, «că dacă ştim unde se află Osama să mergem şi să punem mâna pe el. Pakistanezii ar fi protestat de formă, dar nu ne-ar fi pus nicio piedică»".
Probabil că declaraţia despre "fundamentalismul creştin" nu face parte din vreun târg asemănător. Ea e mult mai gravă, însă, pentru că derivă din ura de sine care a cuprins de mai multă vreme Occidentul. Ea provine din mentalitatea defetistă care a fragilizat civilizaţia cândva înfloritoare a Europei încât abia aşteaptă prilejuri de a se autoinculpa. Analizaţi felul în care sunt batjocorite valorile tradiţiei europene, luaţi aminte la "înnoirile" catastrofale din domeniul culturii şi educaţiei şi trageţi singuri concluziile.
Ştiu că toate acestea seamănă izbitor cu o teorie a conspiraţiei. Dar e mai rău decât o conspiraţie: e un consens. Iar de consensul autodistrugerii nu te poate salva nici bunătatea legilor, nici pacea, nici prosperitatea - pe care Occidentul le are. Vom dispărea de bună voie, dându-ne reciproc eutanasierea, precum odinioară, la sfârşitul slujbei, îmbrăţişarea păcii. CITIȚI ȘI:
- Masacrul din Norvegia, plănuit încă din 2009 | VIDEO
- Erou în infernul din Norvegia: barcagiul care a sfidat moartea
- Norvegia, însângerată. VEZI imagini şocante de la atentatele care au îndoliat lumea
- Asasinul din Norvegia, pus sub acuzare pentru terorism
- Incursiune în mintea „monstrului” extremist
- Vlad Ţepeş, model pentru asasinul norvegian
Recomandările noastre
