Sorin Ioniță: „Nu vreau să eroizez aici Uniunea Naţională a Judecătorilor sau pe preşedinta sa, dna Gârbovan”.

Mai curând vreau să sugerez că bătălia în care s-au angajat cei 300 de magistraţi care au semnat curajos, în clar, o petiţie care să ceară şi altceva decât salarii şi sporuri - anume, reforma internă a breslei judecătorilor - aliniază cam acelaşi raport de forţe ca încleştarea de la Termopile.

Pe de-o parte, avem marele imperiu despotic, cu mii de mercenari, trupă de elefanţi şi detaşamente de hărţuire costumate în fel şi chip, inclusiv în veşmintele presei şi societăţii civile.

De cealaltă parte avem câteva sute de oameni care se expun, moral şi profesional, represaliilor din partea unui sistem care nu uită şi nu iartă, chiar dacă temporar mai pierde câte o bătălie. Însă e clar pentru toată lumea că doar cu reforme instituţionale, Coduri de Procedură, clădiri reparate pentru tribunale şi dialoguri cu experţi europeni (la care oricum e în capul mesei dl judecător Costiniu) nu vom scoate justiţia din ghearele mafiei politice: astea sunt condiţii necesare, dar nu suficiente.

Ca să putem merge până la capăt este necesară o masă critică de reformatori, sau măcar oameni care nu mai acceptă compromisurile, în interiorul sistemului, după cum arătam în ultimul Raport Anual de Prognoză al SAR (www.sar.org.ro).

Nu ştiu la ora când scriu ce va decide azi Înalta Curte în cazul Voicu, dar este clar limpede că, după ce a încasat în plin lovitura şi a avut vreo două săptămâni de descumpănire, caracatiţa se regrupează. Nu e vorba de o aliniere strict pe partide, pentru că şi în PDL sunt persoane foarte deranjate de tupeul regăsit al DNA: vezi intervenţiile halucinante ale senatorului PDL Urban, un tânăr suprarealist, mereu pe invers cu agenda par tidului său - dacă nu cumva noi om fi naivi şi el o are pe cea reală.

Sau tăcerea de mormânt pe chestiunea primarului Gutău, condamnat definitiv, dar încă ne-exclus, pe chestie că PDL n-are procedură pentru aşa ceva. Nimic nu egalează însă ipocrizia care se revarsă în spaţiul public din partea colegilor de partid, reţea, idei, interese etc., ai filierei Voicu-Costiniu.

Unii senatori veşnic moralişti, precum Corlăţean sau actorul Mircea Diaconu, au lipsit nemotivat de la votul în Senat, ca să nu fie nevoiţi să ia o poziţie, că nu se ştie niciodată... Voiculescu la fel, dar de el nu ne mirăm.

PNL-işii tineri, precum Buşoi sau Olaru, sunt trimişi la TV să cânte pe linia că e mai important şomajul decât episodul Voicu (adică justiţia, în loc să creeze locuri de muncă pentru popor, se ocupă ca proasta de generali mafioţi). Şi că, în general, concluzia acestei poveşti este că ne trebuie o lege a lobby-ului (de parcă în America sau în altă parte legea lobby-ului ar permite unui senator să negocieze dosare cu un judecător de la Curtea Supremă).

Dinescu n-are altceva de comentat decât ce persoană finuţă este Florin Costiniu şi cum i-am scos noi vorbele din context, altfel el fiind un mare stilist, autor de epigrame. Foarte tare: de parcă epigramele l-au oprit pe Quintus să fie turnător la Securitate, sau pe Bălăceanu Stolnici, boieria. Şi de parcă dl Costiniu n-ar cunoaşte, ca autor de coduri etice ce se află, Standarde de la Bangalore care spun că „3.1. Judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă” şi că „3.2. Atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să reafirme încrederea publicului în integritatea corpului judiciar. Justiţia nu doar trebuie făcută, trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie”.

Or, indiferent ce a fost în relaţia lor cu Voicu, în faţa oricărui observator rezonabil judecătorii Jipa şi Costiniu (plus CSM, prin pasivitatea sa) au o mare problemă. Apogeul a fost atins odată cu ieşirea din carapacea de bătrânel înţelept a lui Ion Iliescu, care a sărit în apărarea fostului său consilier cu virulenţa din vremurile bune ale anilor ’90. Asta, deşi spune că nu-l cunoaşte pe acest om, nu l-a avut consilier, iar legătura dintre ei prin generalul Mitică Iliescu (un alt mare deranjat de posibila arestare a lui Voicu) este inventată de rău-voitori.

Asta e probabil semnalul că treaba se îngroaşă şi trebuie strânse rândurile în jurul cercului interior al partidului, punând un pic în paranteză vrăjeala cu Ponta preşedinte. Aşa arată sistemul cu care vor da piept cei 300. Ei trebuie sprijiniţi pentru că ţara are nevoie şi de altceva din partea lor decât glorie pentru posteritate şi soarta regelui Leonida.