Vedeţi, omul v-a avertizat că le are p-astea cu eliminat rackeţi când se enervează, dar nu l-aţi crezut. Jos pălăria pentru golanul ăl bătrân.

Mamă, şi ce săptămână a fost: lasă că Paşte şi 1 Mai, dar ce nunţi globale şi canonizări în direct, ce suspans la Tribunalul Bucureşti în cazul SOV sau pe Bernabeu în cazul Real-Barcelona, cu Mourinho în tribună; iar acum, Bin Laden. Teama mea este că luaţi cu aşa evenimente la care suntem simpli chibiţi, uităm de alte episoade, mai puţin spectaculoase, dar mai relevante pentru noi, sau în care măcar putem juca un rol.

De exemplu, povestea cu Ioan Botiş. Personaj ce nu trebuie uitat, ci lăudat, cum a şi fost, ca singurul ministru ce şi-a cerut scuze de la popor şi a plecat din funcţie fără mare scandal. După care trebuie lăsat pe mâna ANI şi DNA să-i strângă degetele în uşă, existând toate semnele că în cazul său nu-i doar o mică "problemă morală" faptul că nevasta lucra la o organizaţie ce lua bani de la ministerul soţului, ci o schemă pusă la cale de multă vreme, de prin 2005. Încă de atunci, ca un făcut, mama şi soţia dlui Botiş se descoperiseră experte şi au pus de-o firmă fix în domeniul de activitate al soţului, director de deconcentrată (AJOFM).

Cu alte cuvinte, dl Botiş era şef în instituţia ce urma să se scalde în bani europeni din Programul Resurse Umane, iar în acelaşi timp găzduia propria firmă privată care, ulterior, ba urma să concureze cu AJOFM pentru finanţare, ba să beneficieze de intermedierile neoficiale ale ace steia pentru acces la proiecte. Conflicte de interese la greu.

Aici voiam, de fapt, să ajung: din ce se aude şi se vede prin ţară sunt ferm convins că episodul nu e o excepţie. Dimpotrivă, practicile familiei politice Botiş sunt atât de răspândite încât reprezintă, probabil, regula. Bietul om, dacă vă amintiţi bine, nici n-a prea vrut să fie ministru, ci a fost pus cu ordin pe unitate, el, săracul, visând să rămână în poziţii mai modeste, dar lucrative pe plan local (primar de Bistriţa?) ca să-şi roadă în linişte covrigeii pregătiţi aşa drăguţ. Ministeriatul i-a stricat, de fapt, ploile, punându-l sub reflector.

Pentru noi, întrebarea importantă este ce facem cu ăilalţi 40 de şefi de AJOFM-uri care n-au ajuns sub lupa presei centrale, plus colegii lor de la celelalte deconcentrate care au tangenţă cu banii europeni? Ne facem că nu ştim de ei şi ne mulţumim cu tragerea în ţeapă a lui Botiş? Câte personaje de anvergură judeţeană – prefecţi, şefi de agenţii de mediu, inspectori de tot felul – au companii pe numele lor sau ale nevestelor, unde îşi trimit după-amiaza clienţii recrutaţi ziua în instituţia publică pe care o conduc, într-un vădit conflict de interese? 25%, 50%, 75%? Mai mulţi?

Câţi dintre cei cu putere de ştampilă pe fondurile europene nu-şi condiţionează aprobările de luarea drept consultant a firmei vărului Costică, în care se întâmplă să fie şi ei acţionari? Care dintre directorii de AJOFM prin judeţele ţării mai au prin dormitor sedii de firme şi ONG-uri care activează, potriveala naibii, exact în domeniul respectiv, ca dl Botiş? Sau, dacă îmi este permis să ridic puţin miza, câţi dintre directorii din Ministerul de Finanţe, la Bucureşti sau prin structurile teritoriale, nu au şi ei pe acasă firme de consultanţă fiscală unde facturează sfaturi cântărite în aur către agenţii economici pe care au atribuţii să-i verifice? Anul trecut, în contrapartidă pentru tăierea salariilor, funcţionarilor publici li s-a relaxat un pic interdicţia de a avea alte venituri decât salariul, cu condiţia ca activităţile generatoare de venit să nu creeze conflict de interese la slujbă. Acum e momentul să vedem cu cât discernământ au folosit ei această înlesnire.

Haideţi, dl Ialomiţianu, nu vă faceţi că nu ştiţi ce vorbesc eu aici sau că nu cunoaşteţi subordonaţi cu firme, că sunteţi om hârşâit, venit din adâncurile teritoriale ale Direcţiilor de Finanţe. Iar dacă ştiţi, eu zic să găsiţi un moment liniştit zilele astea şi să explicaţi cum stă treaba şi unor stranieri precum premierul Boc sau secretarul de stat Lazăr, paraşutaţi din afara sistemului. După care să decideţi împreună o anchetă rapidă şi măsurile pentru a curma această practică înfloritoare sub toate guvernele.

Până vă hotărâţi, iată că vi se întinde o mână de ajutor în a identifica conflictele de interese în două domenii prioritare: şefii instituţiilor cu atribuţii de control în Finanţe, pomeniţi mai sus, şi şefii instituţiilor publice care se ocupă de fondurile europene. Oricine ştie cazuri tip Botiş, la Bucureşti sau în judeţe – fie antreprenori care au licitat cu proiecte şi au pierdut în favoarea nevestelor de deconcentraţi, fie consultanţi care n-au vrut să pună botul, fie oricine altcineva a mai dat peste aşa situaţii, că pe plan local se ştie cine ce mişcă – este invitat să toarne la www.romaniacurata.ro, unde se va face o bază de date ce va fi predată ANI şi guvernului.