Poporul secular se indignează la vestea că Patriarhia lobează discret pentru un mizilic de 2-300 milioane euro de la buget, ca să poată face Catedrala Mântuirii Neamului, celebrul proiect ce inflamează spiritele şi la care s-a dat recent prima lopată.
Desigur, nimeni n-a luat de bune promisiunile de acum câţiva ani, când s-a pus la dispoziţie terenul: că va fi o consultare publică pentru proiect; şi că aceasta va fi făcută din donaţii private. Nici estimările nu sunt sigure, că se merge pe bâjbâite, cu un proiect cam pe genunchi, după tehnica medievală folosită şi azi prin parohiile de ţară: să punem noi fundaţia şi pe urmă om vedea când e gata cum arată şi cât o costa; mai aduce unul o cărămidă, unul o găteajă etc.
Sigur că Gigi Becali n-a pierdut ocazia să iasă atunci la TV cu teşchereaua lui de parai şi să se laude că el singur acoperă un sfert din cheltuieli. Dar asta era înainte de criză, când funcţiona încă utopia că terenurile valorează cât voia muşchiul proprietarului; chiar şi aşa ce a donat el e mărunţiş, pe care ulterior se pare că l-a luat înapoi, că nu mai avea de unde să-i dea leafa lui Bănel. Averea lui Gigi ajunge acum probabil pentru vreo două paraclise demontabile, din bulumaci, de genul celor cu care veneau oierii pe căruţe să populeze Bărăganul în vremea lui Cuza.
Oricum, e bine că lumea stă vigilentă la separarea religiei de stat. Dacă ar fi şi mai vigilentă ar constata că, deşi Catedrala şi BOR sunt principalii beneficiari de subvenţii publice, împărţelile făcute anual din Fondul de rezervă al guvernului pentru reabilitări de lăcaşe de cult, într-o frumoasă tradiţie iniţiată pe vremea lui Hrebenciuc şi onorată cu sfinţenie de toţi prim-miniştrii, ajung binişor şi pe la alte culte, în sume chiar drăguţe, întru pacea şi mulţumirea interconfesională.
Dar tot în lista alocărilor cu dedicaţie găsim şi alte binefaceri, cum ar fi cele pentru templele religiei şi superstiţiilor moderne, anume stadioanele. Doar în decembrie 2010, de pildă, s-a dat un fleac de 145 milioane lei pentru Stadionul Naţional din Bucureşti, plus 60 milioane pentru cel din Cluj, adică mai mult decât toate sumele de susţinere bugetară distribuite tuturor primăriilor ţării distribuite cu acea ocazie.
Vedeţi deci că, în vreme ce catedrala Patriarhului este încă un proiect pe hârtie, catedrala lui nea Sandu & Mitică SRL, adică Stadionul Naţional (fost 23 August) înghite bani publici chiar acum în timp ce citiţi aceste rânduri, ca la vreo 15.000 euro pe oră. Reabilitarea acestui stadion mare şi inutil va costa finalmente bugetul de stat aproape cât Catedrala Neamului. Nu putea oare să-l finanţeze direct onorata federaţie de fotbal împreună cu Liga- Mitică, gestionând o piaţă anuală din drepturi de televizare şi alte mărunţişuri cam de 100 milioane euro?
Sunt multe alte probleme cu acest superproiect de modernizare, în afară de micul amănunt că n-are niciun rost. În primul rând, cum e obiceiul pe la noi, el va fi un stadion plătit de popor, dar folosit doar de profesionişti, iar cetăţenul rătăcit ce ar vrea să intre acolo va fi ţinut departe de bodyguarzii înarmaţi. Cu banii ăştia se puteau repara sau construi vreo sută de baze sportive şi bazine de înot mai mici, de cartier, în care să fi avut toată lumea acces să bată mingea, iar beneficiile sociale ar fi fost mult mai mari. Pentru stat ar trebui să fie mai important ca omul de rând să facă mişcare. Fotbalul profesionist, cu mogulii săi patronii de cluburi, ar fi cazul să-şi mai facă şi singur terenuri, nu doar pe buzunarul primăriilor. În fond promovarea sportului se cheamă ce se face în Scandinavia, unde lumea iese afară şi pune osul la bătaie, nu la noi, unde se stă cu berea în fotoliu şi se înjură echipa adversă.
În al doilea rând, e prost plasat pentru o mare arenă. Poate că în anii ’50, când s-a făcut 23 August, clasa muncitoare venea la meci cu tramvaiul sau pe jos şi pleca disciplinată acasă. Însă vremurile s-au schimbat, iar stadioanele moderne se fac la margini de oraş, cu parcări imense, ca un fel de malluri multifuncţionale. Să vedeţi ce bulibăşeală de trafic o să fie de fiecare dată când s-o organiza vreun concert mai de Doamne ajută - că cele câteva meciuri pe an oricum n-o să aducă decât câteva mii de spectatori în tribune, cam cât e media pentru produsul de mâna treia pe care îl oferă acum Liga- Mitică sau echipa naţională. Concertele sunt singura şansă să se producă nişte bani adevăraţi, dar asta va fi cu preţul distrugerii gazonului, cum se vede pe Wembley cel nou.
Ca atare, problema a treia şi cea mai mare este chiar gaura neagră pe care o reprezintă Stadionul Naţional. Nu doar în faza actuală de construcţie - pentru că ipoteticele beneficii indirecte aduse oraşului prin organizarea de diverse evenimente nu se vor ridica în veci la nivelul sumelor investite - dar chiar şi operaţional, după finalizare. Prevăd că va trebui să fie subvenţionat anual de consiliul general pentru a fi menţinut în funcţiune. Cu alte cuvinte, băgăm câteva sute de milioane ca să creăm o gaură neagră ce va înghiţi la nesfârşit alte câteva milioane pe an. De exemplu la vară, la inaugurare, când vom da două milioane de euro Argentinei ca să accepte să vină să joace cu loserii lui Răzvan Lucescu.
Sincer, deşi Catedrala Neamului se anunţă un jalnic eşec arhitectural prin comparaţie cu stadionul, îmi pare un business plan mai reuşit. Aş fi preferat să fie invers.
Recomandările noastre
