SENATUL EVZ: Calcule electorale

SENATUL EVZ: Calcule electorale

FLORIAN BICHIR: "Turul doi al alegerilor devine din ce în ce mai nebulos, şi asta datorită jocurilor de culise care se întâmplă în PSD".

Oficial, conducerea partidului a anunţat că-l va sprijini pe Sorin Oprescu în bătălia finală pentru Capitală, ceea ce nu este nicio surpriză. Scuza că sunt dispuşi să sprijine pe oricine este de stânga împotriva dreptei e subţire. Dimpotrivă, sprijinul acordat de PSD doctorului Oprescu dă apă la moară campaniei duse de Vasile Blaga, care de la bun început a spus că social-democraţii joacă la două capete, iar cine votează cu Oprescu votează de fapt cu Ion Iliescu.

PSD este însă ca un aisberg, pentru că dacă la vârf s-a hotărât ceva asta nu înseamnă că decizia va fi şi respectată de membrii şi simpatizanţii partidului. Sfidând comunicatele oficiale, Marian Vanghelie a anunţat că Organizaţia Bucureşti a PSD nu-l va sprijini pe Oprescu. Gestul lui Vanghelie nu a scăpat neobservat, iar Ion Iliescu i-a reproşat că nu înţelege strategia partidului. Care o fi acea strategie? Oprescu mascat independent sau disponibilitatea de a face orice ca dreapta să plece de la primărie după 18 ani?

Şi Nicolai Onţanu, alt PSD-ist de frunte care a ieşit din primul tur, a anunţat că la Capitală şi-l doreşte pe Blaga. Jocurile deja devin complicate. Până acum, stafful lui Oprescu miza pe lipsa de participare a bucureştenilor, mai ales în sectorul 3, care şi-a văzut sacii în căruţă prin alegerea lui Liviu Negoiţă. Datele problemei devin altele: o parte a PSD a schimbat macazul, Orban a anunţat că votează cu dreapta, iar cei 5% ai lui Guşă vor vota cu oricine, mai puţin cu Ion Iliescu, un „vechi prieten“ al liderului PIN. Meciul se joacă până la capăt, cum spun comentatorii sportivi. Cum data celui de-al doilea tur de scrutin este 15 iunie, adică exact la 18 ani de la mineriadele care au terorizat Bucureştiul, optimismul lui Oprescu nu mai este acelaşi. Lupta este atât de strânsă, încât, practic, nici un comentator serios nu poate da un pronostic, cu excepţia celor care deja au ales una dintre tabere.

Ne puteți urmări și pe Google News

La sectoare, treaba e la fel de încurcată. La 1, Andrei Chiliman mai vrea un mandat sub sloganul „Alege drumul drept“. În campanie, liberalul a ştiut să se distanţeze de propriul partid, părând mai degrabă un independent. La realizări, Chiliman a vizat în patru ani mai mult retrocedări şi scandaluri imobiliare. Contracandidatul său, Răzvan Murgeanu, un autentic om de administraţie, are handicapul că timp de 4 ani de zile a fost un paratrăsnet al Capitalei. Când se petrecea vreo boacănă, pentru că Videanu avea telefonul închis, şi-o fura Murgeanu. Ba că ninge, ba că plouă, ba că un nebun vrea să se sinucidă, Murgeanu era la datorie. Bonom, Murgeanu poate merita mai mult ajutor din partea partidului, care l-a lăsat şi de această dată singur. După principiul dacă iese, e bun, dacă nu, e vina lui...

La sectorul 4, bătălia se dă între necunoscutul Radu Silaghi (PDL) şi Piedone, din partea conservatorilor. E greu de ales dintre un viceprimar care nu s-a remarcat cu nimic şi un demagog al cărui populism ieftin nu poate fi depăşit decât de statura sa.

Nici sectorul 5 nu-i foarte fericit. Are de ales între veşnicul Marian Vanghelie şi Sebastian Bodu. Fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) a încercat acum trei ani să devină celebru punând sechestru pe averea lui Gigi Becali. Justiţia i-a respins cererea, dar şi solicitarea inedită de a pune sechestru pe Gara de Nord, iar latifundiarul din Pipera l-a umilit demonstrându-i că nu ştie să calculeze TVA-ul.   În sectorul 6, bucureştenii pot opta tot între cele două mari blocuri politice: PSD şi PDL. Reprezentanţii acestora sunt actualul primar Cristian Poteraş şi Dan Darabont, fost primar PSD, care după un mandat pe tuşă încearcă să redevină edil.

Alegerile de săptămâna viitoare nu vor limpezi situaţia din Capitală. Mozaicul politic va obliga toate formaţiunile politice la dialog. Evident dacă vor dori binele bucureştenilor şi nu o continuă demagogie. Politica este, la urma urmei, şi arta negocierii.