Cum nici săptămâna trecută n-a fost în stare să îndeplinească măcar una dintre multiplele promisiuni-gogoaşă — le ştiţi, minunile salvatoare, puse în practică în treizeci de secunde — conferenţiarul Victor Viorel Ponta a căzut pe gânduri.
Din această poziţie atipică, a ruminat: "Hm, prezentul e cam anapoda, ia să vedem cum arată viitorul. Adică alegerile din toamnă." Brusc, i-a venit imaginea despletită a lui Geoană, dându-se de ceasul morţii că i s-au furat voturile din străinătate. La început, l-au scuturat frigurile. Treptat, pe chip i s-a ivit o undă de relaxare, pentru ca în final să zâmbească lătăreţ: "Am soluţia! Îi demit pe consulii generali ai lui Boc şi-i pun pe-ai mei!" Zis şi făcut. Cinci dintre ei au fost rechemaţi pe şest. Cu ce-or fi greşit bieţii oameni? Or fi fost implicaţi în vreun scandal diplomatic? Au ieşit din neutralitatea politică presupusă de funcţie? Or fi spionat? Nici vorbă. Unica lor vină e că au fost numiţi de Boc.
Într-adevăr, şi Cynthia Curt (la Barcelona), şi Lucian Leuştean (la Chicago), şi Ioana Brânduşa Predescu (la München) şi Ioan Morar (la Marsilia), şi Florin Ghica (la Bilbao), aveau semnătura unui prim-ministru pedelist. Numai că numirea lor s-a făcut pe posturi vacante, după ce anteriorii ocupanţi îşi încheiaseră misiunea. Cu alte cuvinte, au fost nominalizări desfăşurate într-un parcurs instituţional calm, prin respectarea uzanţelor domeniului. Boc nu i-a dat afară pe cei desemnaţi de premierii anteriori, ci a aşteptat să-şi termine mandatul. Or, când diplomaţi trimişi doar de câteva luni sau de un an (cazul Cynthiei Curt şi al lui Ioan Morar) şi despre a căror activitate nu se pot spune decât lucruri demne de laudă sunt rechemaţi intempestiv, e limpede că în Spania, Germania, Statele Unite sau în Franţa s-au ridicat multe sprâncene. Cu atât mai mult cu cât era vorba de oameni care se comportau impecabil, vorbeau perfect limba ţărilor în care se aflau, impuneau respect. În locul lor vor veni, desigur, eternii securişti şi pesedişti în costum de tergal, vorbitori doar de-o dâmboviţeană cu câlţi şi terorizaţi de sindromul "cetăţii asediate". Abia apucasem ca, şi prin recenţii destituiţi, să fim percepuţi drept fiinţe europene, când macazul pontian reinstaurează domnia neo-cro-magnon-ului timorat, obedient, bişniţar, pentru care inadecvarea în funcţie şi ilegitimitatea morală reprezintă forme de jertfă patriotică.
N-am crezut, pe vremea lui Boc, în teoria furtului voturilor la ambasade şi la consulatele generale. Nu cred nici că astfel de lucruri se vor întâmpla în toamnă. În schimb, Victor Ponta şi clica sa cred. Sigur că, formal, puterea nu e obligată să dea explicaţii pentru măsurile luate. N-a făcut-o nici Ceauşescu atunci când, după fuga lui Pacepa, a trecut la epurări masive. Dar au făcut-o occidentalii. Iar atunci când retragi din poziţii atât de importante, în condiţii suspecte, oameni cărora nu li se poate reproşa nimic, imaginaţi-vă ce supoziţii fac partenerii europeni. Vorba veche spune că pe greci să nu-i crezi nici când îţi fac daruri. Iată că românii nu trebuie crezuţi nici când îţi trimit diplomaţi! P.S. O mişcare plină de semnificaţii: numirea de noi membri în Comisia de etică de la Ministerul Educaţiei — cea care decide asupra plagiatelor. O fi ceva punitiv? Sau preventiv? Vom urmări cu multă atenţie.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
