Adjunctul Securităţii Oradea, căpitanul Elekes Tamaş (Toma), și sublocotenentul Ilie Rada din subordinea sa, au dat una dintre cele mai tari lovituri regimului comunist pe 29 iulie 1949, când au fugit din țară cu toate dosarele Securităţii care trebuiau duse la Bucureşti, deturnând un avion.

Dosarele politice din întreaga regiune Crişana au zburat spre Belgrad. La radio Vocea Americii seara s-a anunţat deja că un căpitan de securitate din Oradea s-a predat cu dosarele la Ambasada SUA din Belgrad, fiind date pe post toate grupurile de luptători anticomunişti care erau închişi.

O consecinţă a dispariţiei dosarelor de anchetă a fost aducerea din Penitenciarul Oradea a întregului lot „G4” înapoi la Securitate pentru refacerea tuturor declaraţiilor.

Ilie Rada, născut pe 10 februarie 1923, în comuna Albeşti – Bihor, era învăţător, dar și-a abandonat meseria pentru a se face securest.

În 1949 era sublocotenent de Securitate la Oradea. A lucrat în prima garnitură de colaboratori ai ferocelui colonel Cseller Ludovic.

L-a nemulţumit însă atmosfera de teroare instaurată în Securitate, mai ales după ce această instituţie se angajase să lichideze nemilos mişcarea partizanilor maramureşeni.

Rada a plănuit împreună cu căpitanul Elekes Toma să plece în Apus, prin Iugoslavia, după ce Tito rupsese legăturile cu lagărul socialist.

Ocazia s-a ivit pe 29 iulie 1949, când a izbucnit revolta ţărănească din Bihor şi când Cseller şi-a contramandat plecarea la Sighet pentru definitivarea procesului partizanilor.

Rada şi Elekes au plecat cu avionul cu care trebuia să plece Cseller, încărcaţi cu documente şi cu dosarele celor care urmau a fi judecaţi.

Au reuşit să ajungă în Iugoslavia, iar Rada a mers mai departe, până în Germania.

Declarându-se anticomunist înverşunat, a acceptat să se pregătească şi să revină în România pentru a sprijini lupta de partizani.

A urmat, împreună cu căpitanul Sabin Mare şi cu Gavrilă Pop, cursuri de paraşutism şi şcoala specială de la Andily, din Franţa, unde au fost ajutaţi de comandorul Mihai Opran şi de Mircea Muşatescu.

Apoi au fost duşi la Atena în vederea pregătirii paraşutării. Înaintea lor, în iunie 1953, a fost lansată echipa „Pascal” alcătuită din Gheorghiu Gheorghe din Constanţa, Fătu Savu şi Gigi C.

Toţi au fost prinşi în 5-7 zile de la paraşutare şi au fost „întorşi”, adică au fost puşi să lucreze pentru Securitatea din România, transmiţând mesajele acesteia care aveau ca scop intoxicarea serviciilor străine care-i trimiseseră în ţară.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric