De câteva zile, am impresia că ”secretizare” și ”desecretizare” sunt cele mai folosite cuvinte din limba română. Evident, ele apar în multiplele dezvăluiri sau comentarii despre dosarul DIPI – Gabriel Oprea, dar și în relatările despre soarta fostului ministru Petre Tobă.

Cele două cuvinte sunt vitale pentru înțelegerea unor mecanisme interne ale celor două anchete. Miza – așa cum știți deja – sunt câteva ordine interne ale MAI și DIPI prin care s-ar fi justificat cheltuieli din fondurile operative ale serviciului secret. Ele, susține DNA, au fost clasificate tocmai pentru a fi ascunse acele cheltuieli incriminate. Întrebarea pe care mulți ar putea să și-o pună este: de ce se cere declasificarea, din moment ce procurorii știu deja ce conțin ele și cunosc și destinația reală a banilor? Răspunsul are două părți care nu implică nici o documentare la miez de noapte, ci doar un strop de atenție pe unele lucruri devenite deja publice.

Folosirea în instanță

Într-un document înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, DNA repetă cererea de declasificare a respectivelor documente, pentru că, susțin procurorii, invocând articolul 352 din Codul de Procedură Penală: ” dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză”.

Astfel, una dintre explicațiile ”încrâncenării” pe problema desecretizării este că documentele respective nu pot fi folosite în instanță, dacă MAI refuză declasificarea.

Cererea este făcută în dosarul în care au fost trimiși în judecată fostul ministru Gabriel Oprea și fostul șef aș DIPI, Gheorghe Nicolae. Cei doi sunt acuzați, printre altele că au cheltuit sume din fondurile operative ale serviciului secret pentru achiziționarea unui Audi, folosit de ministru. Pentru a ascunde achiziția, susține DNA, întreaga operațiune a fost clasificată ”secret”. Procurorii au cerut desecretizarea și au fost refuzați.

De aici și declanșarea urmăririi penale pentru ”favorizarea infractorului” împotriva celor care au refuzat declasificarea, indiferent de motivele invocate de ministrul Tobă sau de șefii DIPI. Pe lângă cererea făcută la ICCJ pentru declasificare, solicitarea poate fi refăcută – fie și prin intermediul instanței - către noua conducere a ministerului. Acum s-ar putea să fie înregistrat un succes. Mai mult, dacă noul ministru desecretizează ordinele respective, ar fi și o probă nouă împotriva lui Petre Tobă.

Veți spune că un probatoriu nu e format dintr-o singură probă, sigur mai e și altceva, de exemplu, declarațiile martorilor sub acoperire. Sigur, dar și cu aceste mărturii este o problemă dacă ordinele rămân clasificate.

Martorii protejați

Rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată Gabriel Oprea și fostul șef al DIPI, Gheorghe Nicolae, spune clar că dosarul a început pe 9 ianuarie 2016, prin denunțurile a trei ofițeri DIPI, identificați sub numele false ”Ionescu Claudiu”, ”Mihalcea Ionel” și ”Manea Victor”. Pentru a argumenta denunțurile, sigur ofițerii au descris situația complet.

Din acel moment, ancheta nu a mai vizat doar cheltuielile făcute pentru ministrul Oprea, ci mai multe scurgeri din bugetul operativ. DNA susține – în comunicatul privind începerea urmăririi penale împotriva mai multor șefi din DIPI – despre fiecare dintre directorii serviciului că ”pentru a ascunde delapidarea fondurilor operative, acesta a dispus, nelegal, înregistrarea în evidențele documentelor secrete de stat ale DIPI, nivelul de clasificare secret, a unui înscris care nu conținea nicio informație a cărei divulgare să fie de natură a produce daune securității naționale.” Formularea din comunicatul privind începerea urmăririi penale este importantă, pentru că apărarea directorilor va fi că rapoartele de achiziție conțineau informații ce pot aduce atingere securității naționale. Cum dovedești cine are dreptate, dacă documentul nu poate fi prezentat, fiind ”secret”?

Articolele din lege

Articolele 303 și 304 din noul Cod Penal stabilesc pedepse pentru divulgarea informațiilor secrete sau secrete de serviciu către persoane neautorizate. În lege se spune: ” Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Fragmentul este din articolul 304, 303 este identic, doar că se vorbește de interesele unei persoane juridice.

Acum, cât timp dosarul este administrat la DNA, nu există vreun risc pentru cei trei martori sub acoperire, dar nimeni nu poate garanta că niciodată vreun șef de la Interne sau de la DIPI nu va reclama faptul că ei au furnizat informații secrete. Codul Penal pedepsește astfel de fapte – prin mai multe articole, care interzic comunicarea datelor către orice persoană neautorizată– cu ani de pușcărie. Evident, situația va fi mai mult decât discutabilă, argumentându-se că ei au ajutat la descoperirea unor fapte penale, confirmate prin procese verbale de începere a urmăririi și prin rechizitorii. Poate chiar și prin sentințe.

Discutabilă sau nu, cercetarea e un risc pe care sigur procurorii nu vor să îl asume pentru cei care i-au ajutat în anchetă. Mai ales că reclamarea denunțătorilor ar putea fi o metodă de presiune asupra lor. Declasificarea – făcută pentru că nu documentele nu ar conține date ce aduc atingere siguranței naționale, așa cum cer procurorii - ar rezolva definitiv această problemă, ei putând depune mărturii în instanță.

Aici trebuie spus că în ambele tabere care se înfruntă pe această problemă sunt oameni care cunosc bine legile, așa că nu există soluții pe care să le discutăm noi public și să nu le fi dezbătut ei deja.

În concluzie, procurorii DNA nu vor renunța la cererile pentru desecretizare deoarece inculpații pot cere în instanță chiar să nu se pronunțe o sentință, dacă la dosar sunt documente secrete și va persista un risc asupra martorilor folosiți, chiar dacă la această oră riscul este apropiat de zero. Pe de altă parte, rezistența la desecretizarea cerută de un procuror va fi mare în continuare – chiar dacă noul ministru ar putea răspunde pozitiv unei noi cereri – pentru că, așa cum ați văzut deja mulți consideră că se deschide o ”cutie a Pandorei”.