De la propaganda CC la milionul de euro.

La varsta pensiei, convertit in patron, fostul demnitar comunist Cornel Burtica alimenteaza victoria capitalismului cu echipamente energetice din Italia.

M-am dus la licitatia pentru iluminat Capitala, am luat caietul de sarcini. Un bun prieten de la primarie, mi-a spus: „Nu te baga, ca e arvunit!”.”

Marturia omului de afaceri in varsta de... 75 de ani ne deschide portile unei lumi mercantile. In anii ‘90, ea se ridica pe ruinele societatii socialiste multilateral dezvoltate.

„Dar a venit la mine unul de la SPP - care lucra la Cotroceni -, cica, sa-mi aranjeze o intalnire cu primarul Viorel Lis. Mi-a zis: „Te costa 100.000 de dolari, 50.000 inainte de intalnire si 50.000 dupa”. I-am zis ca e batut in cap si am refuzat.” In vila sa cu etaj, inconjurat de pereti incarcati cu tablouri, pensionarul-afacerist Cornel Burtica cuantifica dezavantajele si avantajele capitalismului si bifeaza greselile comunismului. El e un fost „rosu”, mazilit de Ceausescu la inceputul anilor ‘80.

Secretar cu propaganda, vicepremier, ambasador in Italia, a trait povestea de succes a demnitarilor PCR, curmata de „surghiunul” la o uzina din Ploiesti, din cauza neintelegerilor cu Ceausestii. „Mi-am cerut plecarea de la conducerea Ministerului Comertului Exterior. Mi s-a spus: nu pleci tu cand vrei. M-au dat afara dupa vreo trei luni. In 1982. Era un conflict latent. Imi dadeam seama de gravele greseli de politica.”

Caval, asociatul-surpriza

Executia cuplului dictatorial a adus o ocazie nesperata pentru cel care facuse naveta la Ploiesti cu securistul dupa el. Utilat cu un bagaj senzational de informatii si relatii, Burtica a lasat mai intai sa treaca pe langa el trenul politicii.  „Am fost cautat de Constantin Parvulescu, de Ilie Verdet, sa facem partid. Dar nu, nu m-a interesat. Politica nu mi-a placut.” Cei doi fosti tovarasi erau trecutul. Socoteala a fost buna: „M-au cautat italienii, ca am ramas in relatii bune. Am fost in afaceri tot timpul, dar pe vremuri eram pentru stat”.

A deschis, in 1994, impreuna cu o firma italiana, societatea Elektra Romania, specializata in comert de aparatura pentru industrie, comert si transporturi. In schema a intrat si un om de afaceri necunoscut in acei ani, Nicolae Minel Caval, din Videle. Despre el s-a aflat, ulterior, ca a fost implicat in mai multe afaceri controversate. „Nu stiam ca si Caval e in firma”, spune Burtica.

Lumina de la capatul tunelului

Tripleta Caval-Burtica-Elektra SPA (70 la suta) - firma italiana care era controlata de un conte maghiar - plus italianul Danielle Gnochini (asociat si el) a castigat mai multe contracte cu statul. La  Metrou - pentru iluminatul in statii, iar pe tronsonul Pipera-IMGB, contractele de electroalimentare si de iluminat. Bani au venit si de la suprafata: iluminatul din zona Piata Unirii. A primit comenzi si de la CFR.

In 2001, s-a asociat cu o alta firma italiana, Ascot SRL, care produce grupuri electrogene, iar Burtica le vinde in Romania. E presedintele filialei de aici, din care detine 49 la suta. Ascot Italia are afaceri pe patru continente, vinde surse de energie atat entitatilor civile, cat si armatelor.

Burtica a mai facut afaceri bune si cu Romtelecom, cu STS -unde a furnizat, via compania Teleconstructia (contractorul principal), grupuri electrogene in cadrul sistemului de apel de urgenta 112 si, mai nou, cu Hidroelectrica.

Milionul de euro, anual

In apartamentul de bloc comunist al firmei, fostul nomenclaturist, acum sef in multinationala, isi face praf trecutul: „Nu mai e de dorit o societate socialista ca la noi. Nu sunt un nostalgic si traiesc mai bine decat pe vremea lui Ceausescu”. Cifra de afaceri, care bate spre un milion de euro anual, ii da dreptate.

BURTICA DESPRE „RAPORT”

„Sa plateasca vinovatii”

Devenit capitalist, fostul demnitar comunist si secretar cu propaganda al PCR se declara in continuare „de stanga”, dar spune ca nu mai crede intr-o „societate de tip sovietic stalinist”. Burtica nu impartaseste, insa, concluziile Raportului „Tismaneanu”, desi spune ca a fost haituit de Securitate si tras pe dreapta de Ceausescu. Motivul: crede ca ar trebui sa raspunda numai cei vinovati de crime. „Ca sa fie clar, nu am nicio nostalgie: m-am separat de Ceausescu cand el era in plina glorie, atunci cand mi-am dat seama ca nu mai pot face nimic. Insa nu pot sa admit ca a fost un regim ilegal si ca toata societatea a fost criminala.”

RAPORTUL „TISMANEANU”

„S-a cait pentru trecutul sau”

Cornel Burtica (n. 1931). Inginer electromecanic, activist in mediul studentesc, presedinte al Consiliului UASCR, ambasador in Italia, ministrul comertului exterior, membru CPEx, secretar al CC al PCR, calitate in care coordoneaza in 1977 Sectia de Propaganda si Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Prim-secretar al Consiliului Judetean Prahova (1982). Eliminat din structurile puterii, a fost director al Uzinei 1 Mai din Ploiesti (n.r. - Burtica sustine ca a fost doar inginer) in perioada 1982-martie 1990. Dupa prabusirea regimului, Burtica a fost unul dintre foarte putinii reprezentanti de vaza ai nomenclaturii care s-a cait pentru trecutul sau si a criticat continuu Securitatea.

UMBRELE TRECUTULUI

Secu’, jumatate din PIB

Evz: Va caiti pentru trecut? Cornel Burtica: Nu-i vorba de cainta... Cand eram la uzina 1 Mai Ploiesti, n-am fost director. Am fost inginer principal 1. Se ivise ocazia sa ma mut la Grivita, la Bucuresti. Dar Securitatea nu mi-a dat voie.

Faceati naveta? Mergeam cu trenul in fiecare zi. Si aveam dupa mine si un insotitor... Un securist.

A vrut Securitatea sa va recruteze? Eram in liceu, dar le-am spus sa vina la mine cand termin facultatea si mai vorbim. Au venit. Le-am zis ca nu sunt bun pentru asta. Am aranjat cu un doctor sa-mi scoata certificat de inapt. M-a invatat: te duci diseara, bei jumate de litru de vin rosu si te culci. M-am dus la carciuma „Marea Neagra” de langa gara, am luat o stacana de jumate si am baut-o toata, de mi-a fost rau toata noaptea. A doua zi eram verde tot, mi-a iesit prost si pulsul, si toate si... am scapat. Cei de la Securitate au facut crize... Ulterior, erau mereu in jurul meu. Problemele au inceput cand lucram la ambasada din Paris. Au vrut sa ma incadreze in DIE. Am zis: „Halt! Pana aici!”. I-am facut figura lui Udritianu, cel de la agentura de la Paris...

L-ati cunoscut pe Mihai Caraman? Da, sigur. Era un tip inteligent, iar eu l-am ajutat sa intre in unele cercuri. Mi-a spus cum s-a intamplat. El a pus mana pe un arhivar turc de la NATO, care i-a dat documente cu sacul, pe care le-a trimis tot in tara. De aici, le-au trimis la rusi.

Ati mentionat in cartea dvs. cate ceva despre fuga lui Pacepa.Inainte de-a fugi, Pacepa era pe punctul de a fi prins, ca facea potlogarii. Postelnicu, ca un dobitoc, i-a zis: „Lasa, ca-ti vine si tie randul”. Erau sesizate lucruri in neregula, de exemplu ii placeau foarte mult cadourile. Ii facea pe toti trimisii afara sa se simta indatorati.

Ce s-a intamplat cu securistii? Au ajuns oameni de afaceri... Unul vinde sisteme de siguranta, protectie si paza, altul se ocupa de materii prime in industria alimentara, altul in constructii. Jumatate din afacerile din Romania, poate mai mult, sunt controlate de fosti securisti. Unul si-a creat un adevarat imperiu. Nu dau nume acum. Un alt exemplu: un fost director din Ministerul Industriilor, fost lucrator al Securitatii, dat afara la fuga lui Pacepa, mi-a spus ca, dupa 1989, i-au dat 100.000 de dolari imprumut ca sa ia asociati in firma ofiteri de Securitate. La vila unde am stat eu, nu a venit sa revendice niciun proprietar. As fi vrut sa o cumpar, dar a venit, la sfarsitul anilor ‘90, Radu Berceanu s-o vada, voia o casa. Nu a luat-o. A luat-o unul, dupa ce a gasit un proprietar fictiv, apoi a daramat-o. Era un securist de prin Elvetia. A cumparat vila de vizavi, tot de la un securist, plecat in Israel, si a cumparat-o si pe cea in care stateam.

ANII ‘80-’90

Puciul lui Apostol si Revolutia lui Iliescu

EVZ: Ati intuit ca va pica Ceausescu, in 1989? Cornel Burtica: Cu o luna inainte de ultimul Congres, m-am intalnit cu Ion Iliescu, am mers un pic pe jos prin parc. Am ajuns la concluzia ca la noi va fi varsare de sange, fiindca Ceausescu se tinea cu dintii de putere. Imi dadeam seama. Oamenii vorbeau deschis impotriva lui Ceausescu.

Iliescu v-a lasat senzatia ca vrea sa preia puterea? Nuuuuu, niciodata. Mai vorbeam, mai trecea pe aici. E adevarat, nu prea vorbeam deschis pe atunci.

Erati urmarit? Mi-a facut figura Gheorghe Apostol (n.r. - fostul „locotenent” al lui Gh. Gheorghiu-Dej), la un moment dat. Eram prin 1982-’84, pe faleza de la Neptun, ma tot incita sa ne organizam impotriva lui Ceausescu. Insa i-am spus sa tina sema de capacitatea de autoaparare a sistemului lui Ceausescu.

Ce voia Apostol sa faca? Sa ajunga la controlul Armatei, care sa treaca de partea lui.

Un puci, adica? I-am spus ca sunt de partea lui, dar sa fie atent ca sistemul Ceausescu e puternic si parsiv. Ceausescu avea oamenii lui, inclusiv in CC.

Adica detinea controlul informatiei? Desi era incult, Ceausescu a fost genial in politica externa si in domeniul informatiilor.

Apostol planuia lovitura singur? Nu cred. Cred ca el era imprudent. Mi-a dat telefon la hotel, ne-am plimbat in vazul tuturor. Chestia asta a ajuns la Ceausescu. M-a chemat la el, iar eu i-am spus ca nu era nimic care sa intereseze conducerea partidului.

ANII ‘70-’80

„Canta Ceausescu, radeai si fugeai!”

Ochiul dibace al fostului secretar cu propaganda a observat ca oameni care pe vremuri ii cantau in struna dictatorului au devenit, brusc, anticeausisti. „Nu-s numai Vadim Tudor si Adrian Paunescu”, spune el. „Cercul e mult mai mare, a fost o miscare de masa. Cultul personalitatii a pornit de la o hotarare a Prezidiului Permanent, care, intr-o sedinta in perioada cu invazia rusilor in Cehoslovacia, la propunerea lui Maurer, a hotarat sa nu-l mai puna pe Ceausescu in rand cu ceilalti din conducere, ci sa fie mai sus, pentru a arata rusilor si altora ca Ceausescu se bucura de increderea intregului popor.”

Burtica are de comentat si in ceea ce priveste documentarele despre Ceausescu. „Mi se pare lipsit de fair-play sa faci film in care sa dai numai petrecerile lui Ceausescu. Ce au dat astia, cred ca erau adunate pe zece ani....Pai, Ceausescu nu era petrecaret sau bautor, si nici nu era glumet sau cu umor... Dimpotriva! Nimic! Nu era in stare sa-ti povesteasca un banc sau nu puteai sa-i spui un banc lui Ceausescu, ca nu-l gusta. N-avea nici ureche muzicala. Ii placeau romantele, si cand se omora si el sa fredoneze o romanta - he-he-he! - radeai si fugeai! He-he-he!”

Anii ‘50-’60

Cum l-a sanctionat Iliescu

Burtica isi aminteste momentul din 1958, cand a fost sanctionat de Ion Iliescu. Acesta din urma era seful Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti. La o adunare a sefilor studentilor, Iliescu l-a „scos din munca” pe „un anume Soare”, presedintele Asociatiei Studentilor din Capitala, pentru lipsa de vigilenta. Masurile punitive fusesera generate de o serie de critici la adresa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. La aceeasi adunare, Iliescu i-a trimis celui care conducea sedinta un biletel. „Nu poate ramane nesanctionat Burtica, dupa ce seful lui a fost scos din munca. Da-i si lui o mustrare.” Lucru care s-a si produs, desi Burtica era, conform propriilor spuse, concentrat in armata, la Popesti-Leordeni.